Fabrizio Dall’Aglio s-a născut în 1955, trăieşte la Reggio Emilia, este autorul mai multor volume de poezie, toate apreciate de critică şi distinse cu premii literare. Poeziile traduse fac parte din cel mai recent volum al autorului, intitulat ”Colori e altri colori” şi apărut la Passigli Editore, deţinător al Premiului literar Camaiore 2015.

 

Au venit copacii. I-am văzut

îmbrăţişându-se în grădina casei

strângându-se printre baloţii de fân.

La intrarea în pădure se şopteşte

că vântul trebuie să dispară acum

jos în vale

să se aplece peste râu printre pietre

să-i lase liberi.

Dimineaţa e albastră de senin.

Oraşul s-a evaporat

cu o lovitură de lumini în noapte.

S-au întors copacii.

 

Sunetul cheilor

alarmează câinii. Se uită

cu ochi rugători

abia mişcând coada indecisă.

Le e teamă de casa goală

şi de durata aşteptării

ca de o tânguire fără sfârşit.

O fi pentru o oră sau poate pentru o zi sau poate pentru totdeauna.

Timpul se dilată.

Nimic nu se întâmplă,

nimic nu-l umple.

 

Vântul întoarce

paginile cărţii

timpul citeşte

 

Scrisoare către un prieten despre vremurile absente

lui Paolo Maccari

A murit timpul, ţi-ai dat seama

Agoniza deja de câteva zile,

poate de luni sau ani.

Oricum nu mai era timpul Istoriei.

Ca pasăre phoenix renăscuse

Din cenuşă şi supravieţuia

Deloc rău, aproape fericit

În post-viaţa sa de început de secol.

Până şi spaţiul pare acum instabil,

Se lungeşte în acţiuni orizontale

şi verticale,

fără să ştie dacă e puţin sau prea mult

nesfârşita lui defilare.

Neîntrerupt  în cumpănă,

susţine decimale, fracţii

poate pentru a se grăbi şi odihni,

de-acum fără prea multe daune,

în retragere.

Asta e lumea noastră metafizică.

 

Inima se contaminează de lucruri.

Casa este un habitaclu suspendat

care colecţionează obiecte şi inhibiţii.

Le voi auzi venind, anotimpurile

unul peste altul, în mijlocul acestor pietre funerare

de memorie, întrevăzând fereastra

cu ramă peste lume. Camera

se deschide în proporţii de viaţă:

masa cu toate accesoriile,

scaunele, fotoliile, bibelourile,

cimitirul din bibliotecă

şi tablouri pe pereţi ca execuţii

sau ieşiri de urgenţă imposibile. Locuinţa mea

cu chirie.