Anna ŚWIRSZCZYŃSKA (1909-1984)

S-a născut la Varşovia. A absolvit Facultatea de filologie polonă la Universitatea din capitala Poloniei. A debutat în anul 1930 în paginile săptămînalului Bluszcz, ca poetă. În anul 1936 a publicat volumul Versuri şi proză. Se enumeră printre femeile participante de la Insurecţia din 1944 de la Varşovia. După război a lucrat ca redactor şi secretar literar la diverse teatre.

Dintre volumele publicate semnalăm: Lirice (1958), Cuvinte negre (1967) Sînt baba (1972), Am construit o baricadă (1974), Suferinţă şi bucurie (1985).

 

 

MATERNITATE

Născut-am viaţă

şi-a ieşit ţipînd aceasta

din pîntecele mele

şi-mi cere drept ofrandă alta

precum zeii aztecilor.

Mă plec deasupra marionetei micuţe,

şi observ

o mişcare firavă a degetului mic,

care pînă nu demult era în mine,

şi prin care curge, pe sub pielea subţire,

sîngele meu.

Şi iată că mă cuprinde

o rază de milă

înaltă şi clară.

De neputincioasă ce sînt,

tot mai mult mă scufund.

 

Să mă ador atît de mult

în fructul trupului meu,

să mă dau drept ofrandă

zeului carnivor al instinctului?

De unde să iau forţa de-a mă împotrivi

fiinţei din faţa mea, atît de slabe?

 

Îi sînt necesară marionetei micuţe ca aerul,

de bună voie mă las înghiţită de dragoste,

aşa cum aerul poate fi înghiţit

de plămînii micuţi şi dornici de viaţă.

 

 

SĂ TRAGI ÎN OCHII OMULUI

                     În amintirea lui Wieśka Rosiński

 

Avea cincisprezece ani,

era cel mai bun la limba polonă.

Alerga cu pistolul în mînă

spre inamic.

 

A văzut ochii omului,

trebuia să-i tragă în ochi.

Nu s-a încumetat.

Acum zace pe caldarîm.

 

Nu l-au învăţat

la lecţiile de limba polonă

în ochii omului să tragă.

 

 

AM ZECE PICIOARE

Cînd fug,

cu picioarele rîd.

 

Cînd fug,

cu picioarele lumea o înghit.

 

Cînd fug,

am zece picioare.

Cu toate picioarele mele

strig.

 

Numai atunci exist,

cînd fug.

ÎN AMINTIREA LUI CHE GUEVARA

Merg

pe valea plînsului negru,

străbat puternicile ţarini ale disperării.

Îi chem pe morţi şi pe cei vii.

Se ridică

cei vii cu chipuri de morţi, cei făr de putere,

morţi cu chipuri vii, atît de ameninţătoare.

Nu pot să mai vorbească, nu mai au

chipuri. Eu sînt

al lor chip, limba lor înflăcărată

gîtlejurile lor.

Traduceri din poloneză, note şi prefaţă: Nicolae MAREŞ