Iubire

 

În ochii tăi mă văd uimită

Mult mai frumoasă prin iubire

Se zbate sufletul captiv

În amintiri de el păstrate

Ce-mi ţin de leac pe  neștiute.

Căldura degetelor tale

Mi-atinge trupul unde doare

Și răsuflarea-mi întretaie

Văpăi aprinse, trecătoare,

Ce  mâine  reveni-vor  iară.

Și-n doi destinul  împletim,

În doi pe faţă doi pe dos.

Greșeala, vina pier pe  buzele fierbinţi

Speranţele  le scot din minţi!

Întindem mâinile, ne-atingem

Cu ochi-nchiși spaimele stingem,

Pătrunși de contopire  plângem.

Cântec

Omul unui singur cântec,

Sunet ce se zbate-n pântec,

Armonie singulară,

Note ce nu vor să piară.

Sinapsă  tăcută, memoria-ncearcă

Din întuneric să cuprind-o șoaptă.

Solfegiu de iubiri și umbre

Pierdute-s amintirile sumbre,

Gloata anilor nebună

Ce urlă în nopţi cu lună,

Gândul ca o suprafaţă plană,

Melodia se destramă,

Uitarea care ascultă

Simetria undelor , abruptă.

 

 

Cât mai avem de străbătut?

 

Cât mai avem de străbătut?

Un kilometru, un sărut.

Pe cât se-ntinde zarea,

Ce  ne  desparte  calea?

Când toată lumea am cuprins,

Doar partea nevăzută n-am atins,

Ce dor mi-aţâţă glasul

Și îmi agaţă pasul?

Cu început și cu sfârșit,

Bucla de timp s-a împlinit.

O parte măruntă din

Vibrează infinitul de sine.

Ce mai aștept să-ntâlnesc,

Mari nebuloase ce gonesc,

Materia de vid străpunsă,

Secundă de secundă-ajunsă.

O galaxie de voinţe,

Mii de stelare preferinţe

Singura dimensiune-n care,

Viaţa  provoacă-n  continuare.