POEZIE CONTEMPORANĂ TURCĂ

 

 

Bircan ÇELİK

Bircan ÇELİK s-a născut la 1 iulie 1960 în provincia Bafra, Samsun. A urmat cursurile Facultăţii de Literatură a Universităţii Ondokuz Mayîs dar şi-a luat licenţa la secţia de economie a Universităţii Anadolu din Eskisehir. Actualmente lucrează ca estetician la holdingul Eczacîbaşî din Ankara. A făcut studii de artă, lucrările sale aflându-se în expoziţii din Ankara, Izmir şi Yozgat.

Volume publicate: Pendulând între pasiuni (2011), Apă neagră (2012) şi Noapte fărâmiţată (2014).

 

Locul în care ne-am vlăguit

cuţitul ager se plimbă în sus şi în jos

după o atingere uşoară

face să sângereze zilele miraculoase iar

tristeţea cade dintr-o dată

pe fiecare vers al poemului

 

cuvântul tace, clipe de plictiseală acoperă

ochii umezi al căror sânge devine solid

al cincilea anotimp îşi azvârle centura

din faţa seminţiilor

 

locul în care ne-am vlăguit

este poarta sfârşitului

norii merg odată cu noi până în ţinutul

în care şi ei vor plânge

 

nisipul adus de maree

dacă prin hazard o mână îl va atinge

va colora mâneca hainei tale

şi degetele tale de pinguin

 

pentru a traversa timpul ce se apropie

mai întâi trebuie traversat visul –

tu eşti ceea ce am găsit la trezire

în orbitele ochilor mei

 

Çiğdem SEZER

Çiğdem SEZER, poetă şi prozatoare, născută la 6 august 1960, în Trabzon, a absolvit Colegiul Medical în 1987, a lucrat ca asistent medical doi ani la Yerköy, Yozgat şi trei ani la Trabzon. După terminarea studiilor superioare a lucrat ca profesor la Sakarya. Volumele de poezie şi proză dar şi monografiile scrise de autoare i-au adus o bine meritată notorietate, aceasta concretizându-se în numeroase premii obţinute.

Selecţie din volumele publicate: Păsări cu aripi din atlaz (1991), Apa nebună (1993), Tristeţea are ghişeele închise (1996), Clişee din amintirea unui oraş (1998), Eclipsă de lună (2005), Starea de-a traversa marea (2009), Valea visului (2012), Străinul misterios (2014).

 

 

Tristeţea trandafirului

dacă pentru dragostea mea

trandafirul rănit de foc

trandafirul roşu

suferă într-un colţ neştiut

 

printre petalele lui

ne-am furişat precum o picătură

într-o cascadă

 

eram alături în clipa

în care umbra trandafirului

se aşternea între noi

 

,,el m-a dus în grădina trandafirilor roşii ”

 

inima mea păstra încă urmele apei

în retragere

eu însămi am intrat în cuşca

unei păsări –

pe faţa ta am văzut

partea întunecată a feţei mele

 

am trecut de fântânile în apropierea cărora

a căzut trandafirul

am ajuns la tine

te-am atins

 

trandafirul ofilit a devenit o amintire

petalele i s-au risipit; ceea ce mă reţine lângă tine

este asemănător cu ceea ce rămâne

din trandafir

de partea grădinarului.

 

 

Mine ÖMER

Mine ÖMER, născută la 10 august 1961 în Larnaca, Cipru, după studiile liceale, în perioada 1979-1987 a lucrat la radio ca producător de programe şi crainic de ştiri. Din 1988 s-a stabilit la Izmir. În 2007 a înfiinţat revista literară „Alaz”. Din 2009, poeta conduce revista literară “Kurşun Kalem” şi editura “Neziher”, editură pe care a fondat-o în 2011.

Selecţie din volumele publicate: Nu sunt fiica vântului (2002), Un tărâm al lumii noastre (2009), Structura visului (2011), Poveştile cerului (2013).

 

Două tăceri

 

Privind balcoane alăturate

visele noastre erau cele ce concurau

ne prăpădeam de râsul copiilor care se ridicau

pe ferestre

 

aveam desenate florile vieţii neobosite

aveam presărată cenuşa care ofilea timpul

visele au rămas închise în camere –

vise demodate

inima mea încă tresaltă în faţa zaţului de cafea

 

din balcoane alăturate

o pereche de tăceri, una lângă alta –

într-o parte a caselor se află şlefuit prezentul

în altă parte zurgălăii timpului

 

 

Betül TARÎMAN

Betül TARÎMAN, născută la 7 septembrie 1962, a absolvit Facultatea de Istorie din cadrul Universităţii Hacettepe. Împreună cu femei din cartierul în care locuieşte, poeta a înfiinţat un atelier de scriere creativă intitulat ,,Reîntâlnirea femeilor cu literatura la Kastamonu”.

Din opera poetică: Freamăt de lună (1995), Câmpiile triste (1996), Litere de zăpadă (2000), Şoaptele nopţii (2002), Oameni pe drum (2004), Scara de zăpadă (2007), Păsări care au evadat din vis (2010), De dragul fetelor (2014), Pedeapsa vântului (2015).

 

Floare singuratică

 

mă aşez la uşă

cu picioarele pe prag

braţele îmi înconjoară genunchii

 

eşti floare singuratică

dintr-un colţ îţi răsuceşti gâtul

lăsând a se înţelege că fugi

de tine însăţi

 

ai pielea galbenă

precum frunzele umede

ca şi cum s-ar fi stins ultimul anotimp

 

asemenea copilului cu pana în mână

ce merge să deseneze

în caietul lui

gol

 

 

Aydan YALÇÎN

Aydan YALÇÎN, născută la 1 martie 1964 în oraşul Mersin, a urmat şcoala primară în oraşul natal. După absolvirea liceului la Ankara, a urmat Facultatea de Studii Economice şi Administrative din cadrul Universităţii Gazi.

Volumele publicate: Dragoste pătimaşă (2007), Lasă luna să vorbească (2010), Spinii trandafirului (2013).

 

 

Casă fără suflet

 

După ce-şi despletea părul

îşi vântura pletele –

salcâmul plantat aproape de zid

este la fel de întunecat precum grădina

cu miros de busuioc

 

urmele paşilor pe pavelele trotuarelor

pe care înaintezi se alungesc

precum un râu care curge înapoi

 

O dimineaţă strivită îmi traversează fiinţa…

 

Ape retrase –

luna înfrigurată

lacrimi fosforescente

vocea amintirilor în creierul meu zdruncinat,

jefuit, ferfeniţit.

Ah, respiră, respiră cu sufletul la gură!

 

Cu unghia îmi desenez în carne semnul iubirii…

 

Mă aflu în canionul poeziei

într-o casă mută, ipotecată

ochiul poeziei este precum un flux

acrobatul visului retardat moare în vena mea

iar singurătatea urcă la cer

 

Tăcerea mea se oglindeşte

în apele aproape secate…

 

 

Nurduran DUMAN

Nurduran DUMAN, născută la 23 noiembrie 1974 în oraşul Çanakkale este poet, traducător şi editor. A absolvit Universitatea Tehnică din Istanbul, Facultatea de Arhitectură Navală şi Ştiinţe Marine.

Volume publicate: Joc întrerupt (2005), Salacak priveşte Istanbulul (2010), Mi Bemol (2012).

 

Fotografie

 

În mine există o ramă goală

deteriorată de apa

timpului

 

culori şterse

 

penele de lebădă şi fum

din interiorul meu duc

la o fotografie neagră

 

aici nu există cuvântul alb al dragostei…

 

această tristeţe, acest cuvânt de smoală

acoperă flacăra ce s-a aprins în urma

pensulei şi nu mai poate să ardă

 

s-a stins

deja

Traduceri şi prezentare de Niculina Oprea