RĂZVRĂTITUL PARFUM AL FLORILOR DE CIREŞ

prin fumul de scrisoare arsă

rar, prinde-n aer contur

palidul trecut.

 

miroase a mine şi a tine

răzvrătitul parfum al florii de cireş

închide primăvara

în două inimi fără trup

 

tremură mâna care-a ştiut să scrie

în disperare, pune, iarăşi, foc

peste condiţia umană

în plinul ei resort

 

fug din calea monstruoaselor tăceri

printre cuvinte, orizonturi

din amintiri, pâlpâind, ridică

palidul trecut.

 

 

ACOLO UNDE

ai să mă aştepţi, desigur

eu am plecat

acolo unde

înfloresc florile preafericitului mâine

 

vidul grotescului curge subţire

pe sub podul fermecat

farmecul zilei frământă amintiri,

trecutul schimbă des culori

în perla bine-ascunsă

printre marile valori

 

acelaşi gol, aceleaşi inimi

creuzet în care zeii

fierb sacre buruieni

mireasma lor topeşte

neastâmpăr, nenoroc, blestem

 

aici totul cu totul se îmbină

ţinutul fără nume

mă-mprumută, mă subjugă

ai să mă aştepţi, desigur

până la înflorire, până la iubire

aici totul seamănă cu tine.

 

 

OCHIŞORI DE POEZIE

venind înspre mine, grabnic, toamna

(cu grijă ocoleşte nunta fiicei mele)

din preaplinul ei revarsă ruginiul

prin venele subţiri ale serii, ale mele

 

o lună sângerie

conturează urmele fricii,

mai nobilă o frunză-n sine-ascunde

momentul sublim al naşterii sale

 

mai revin, mai rămân, mai admir

culori calde, culori

pierd pariul cu neştirea –

în mine zac muguri

ochişori de poezie

 

îmi fac iarăşi curaj şi îmi spun:

eu calc pe o altă planetă, pe când

înspre mine, grabnic, toamna

îşi face, iarăşi, drum.