PE APA VIEŢII
În mine e timpul prezent înapoi
Curg rîurile vieţii în maluri,
Iar florile toamnei se-aprind în şiroi,
Sînt doar barcagiu printre valuri.
Pe apa vieţii înot spre aval
Şi gust clipa dulce şi-amară,
În depărtare se vede un mal
Spre care mă-ndrept către seară.
Îmi eşti lîngă mine şi-aud glasul tău,
Un cîntec de pasăre-n zbor,
Iar cîntul mă-ndeamnă prin melosul său
Să-not departe, nu să cobor.
În mine e timpul prezent înapoi
Cînd din amonte am plecat amîndoi.
TIMP CĂLĂTORIT
Domneşte-n mine timpul călătorit prin vreme,
Îl simt cum suflu-i viu în mine se resfiră,
Pătrunde-n amintiri, se-ncurcă în dileme,
A fost trecutul cald sau clipe noi respiră?
Speranţe-n începuturi îşi sorb acum licoarea,
Pe vechi trecut se-aşterne lumină pură,
Prin umbra gîndului se simte depărtarea
Anilor care peste noi trecură.
Purtăm pe umeri clipe ce peste tot respiră
Un aer proaspăt, cald, un vînt de adiere,
Născut din vremi trecute, parfumuri ce resfiră
Nostalgice-amintiri, dorinţe în tăcere.
Domneşte-n mine timpul călătorit pe drum
Iluminînd în noapte trăirile de-acum.
SPRE NOAPTE
Spre noapte mă-ndrept
s-o alung în pustiu,
în hăul de umbră
cu-ntinderi de smoală,
s-arunc ochiul negru
ce rîde hazliu,
zănatic, cu zîmbet de boală.
Spre noapte mă-ndrept
lumină să-i pun,
pe chipul cel negru de ură,
frumosul din viaţă
trup să-i adun,
dulceaţă pe ochi şi pe gură.
MĂ VĂD…
Mă văd în pragul
unei nelinişti,
cînd ecoul din mine
sună prelung,
fagot în depărtare,
cînd cîntecul din mine
sună încet
tulnic a chemare.
Mă văd în pragul
liniştii astral.
E ATÎTA LINIŞTE…
În mine e atîta linişte,
încît aud paşii discreţi
ai timpului umblînd
pe drum de seară
şi în gînd.
În mine e atîta linişte,
încît aud gîndul tău
şoptind dorinţă,
dorinţa de timp,
care să umble
pe drum de seară
în doi.
MĂ VOI HRĂNI CU EI
Toamna mi-a adunat anii
strivindu-i unii peste alţii,
o grămadă de ani:
îmbobociţi, pîrguiţi, ruginii.
Îi voi folosi
în zilele albe ce vin
ca amintire caldă,
mă voi hrăni cu ei
pînă la ziua de înnoptat.
ECOU ŞI CHEMARE
În inima mea
liniştea a apărut
val peste nisipul plajei,
aducîndu-mi amintirile,
perle de trăiri,
spumoase şi calde,
ca apoi să le ducă
în larg, în depărtare.
În inima mea
s-a aşternut liniştea
ecou şi chemare.