Adresa electronică a vulturilor

Între Iaşi şi Sculeni,

12 km pînă la vamă,

la intrarea în localitatea Vulturi

întrebam un Ambasador cultural de Iaşi

şi un premiant pentru poezie

adresa lui George Vulturescu

din marginea vestică a cerului românesc

şi nimeni n-o avea la îndemînă,

dar nici eu nu eram

în cerurile net-ului,

ca să mă prăpădesc

fără adresa electronică

a Vulturului,

căruia să-i comunic de existenţa

unui pîlc de cuiburi, unei colonii

de aripate înrudite,

unei localităţi, Vulturi,

prin care am tot trecut grăbit

dus-întors,

mînat ori de dor de Iaşi,

ori de dor de Chişinău

(numai nu de vamă)

şi nu am băgat de seamă,

pînă la acest drum pe faţa pămîntului,

cînd constatam

limpezimea tăriilor

peste drumurile de risipire

de la Iaşi spre Acasele cui ne are,

iar o tărie de alinarea despărţirii

se zbătea îmbuteliată, etichetată fals

Perla Harghitei,

şi nimeni nu-i ştia soarta –

nici cei din ceruri,

nici cei de pre pămînt…