Pentru moment ne rotim odată cu pământul ne-ntunecăm odată cu noaptea înaintăm cu fluxul dăm înapoi cu refluxul pentru unii poate părea ciudat dar pentru mine în luna când înfloresc teii sunt necesare cimitirele câte o bătrână micşorată de ani uitată pe o bancă de copila ce s-a grăbit să-i ocupe locul de veci mă […]

POEM DE ZIUA MEA Profundul violoncel al nopţii Azvârle întunecata sa jubilare departe, peste zare. Imaginea de ceaţă a lucrurilor îşi dizolvă formele În fluviul de lumină albastră Muzeul de artă tresare sub paşii poetului Picturile curg înapoi în pensule Imaginile fug pe câmpuri răzleţe Împiedicându-se de fluturi călători Personajele principale ţin discursuri despre Vreme […]

PĂDUREA TOAMNA Cerul a migrat dincolo de polenul florilor şi arama ţigancă nomadă îşi zornăie banii în plete. Ochii de pe tulpinile mestecenilor lăcrimează sub pleoapa vîntului şi pe degetele umede ale tăcerii corbii par verighete de smoală. Doar brazii-şi mai ţipă zîmbetul verde îngînaţi de şoaptele albastre ale pămîntului. Dar de unde ştim noi […]

Aripi Mi-a mai crescut o aripă, Părinte, Acum am două şi îmi sunt destule Să mă închin în faţa celor sfinte Şi să-mi înclin privirile fudule.   Voi dobândi poate şi-un dram de minte, Să potolesc pe cele nesătule; Mi-a mai crescut o aripă, Părinte, Acum am două şi îmi sunt destule.   Încerc să […]

CEAŢA Rostogolindu-mi copilăria şi visul, O ceaţă albastră mi se vîntură-n os. Izvorul din mine, nu Paradisul Ca din fîntînă l-am scos.   Cuvintele mi le aud ca pe-o undă În care lume mă revărs eu, oare? Aş vrea să mă cunun şi să fac nuntă Din nou, cu dragoste şi împăcare.   Neistovit, tata […]