Anastasia DUMITRU – Interferenţe

La Galeriile de Artă de la Tomis Mall din Constanţa, a avut loc recent, în 21 iunie 2016, lansarea cărţii Transmutatio Mundi, Editura Ex Ponto, 2016, semnată de Oana Cătălina Bucur. Am cunoscut-o pe autoare din paginile revistei Agora unde, cu ani în urmă, apărea cu un grupaj de poeme, alături de alţi  „muguraşi” de la cenaclul literar pe care îl coordonam. Apoi, am întîlnit-o, în calitate de profesor de filosofie, la Liceul Teoretic  „Lucian Blaga” din Constanţa, prilej de a avea incitante discuţii interdisciplinare şi de a-i observa preocupările multiculturale şi estetice. Tînăra profesoară a colaborat la revista noastră, InterArtes, publicînd eseul Individualitate, suveranitate, societate de consum (nr. 6, 2015) şi File de proză.

Da data aceasta o reîntîlnesc în calitate de poet şi grafician, autoare a ineditului volum Transmutatio Mundi, proiect cultural ce abordează interferenţele dintre text şi imagine, dovadă că esteticul îşi propune surprinderea inefabilului şi a irepetabilului, că opera de artă scapă tuturor încorsetărilor şi rigorilor. Cartea impresionează prin osmoza dintre cuvînt şi culoare, prin puterea mare de sugestie, prin trimiterile semantice spre spaţiile tăcerii revelatoare, amintind de esenţa haikuului şi a tehnicii haiga, din Orientul Îndepărtat. În societatea noastră, sufocată de consumism şi de forme de-forma(n)te, acest demers editorial ne îndeamnă la redescoperirea esenţialului, a raportului dintre plin-gol, ( „yohaka”, în japoneză însemnînd  „prezenţa absenţei”, terminologie aprofundată de Ion Codrescu, în cartea Imagine şi text în haiga, Editura Herald, Bucureşti, 2008). Autoarea utilizează tehnici de imprimare din gravură, fiecare poezie îndeamnă la con-templarea şi la redimensionarea timpului, la mutarea lui în artă, pentru a capta  „acel” moment şi a simţi dîra,  „urmele paşilor/ din viitor ale Creatorului/ pe la tîmple.”

Poemele sînt adresări directe, invitaţii la înţelegerea unei poetici a înaltului, a secretelor universului: a  „îngerilor care vorbesc”, a  „sunetului primordial”, a cuvintelor care  „se ciocnesc de noi” şi capătă nemurire, taine accesibile numai iniţiaţilor, celor care au urechi şi ochi să priceapă minunile lumii şi să cunoască limbajul frumosului. Paginile sînt  „locuite” de cîteva cuvinte-cheie, fire ţesute şi rostuite în albastru şi verde, cerîndu-şi dreptul la viaţă, aşa cum şi omul, numai prin comuniunea dintre micro şi macrocosmos, îşi înţelege fi-rea, sensul verbului a fi, pentru că  „El pulsează în acelaşi ritm/ Cu toată Creaţia”. Iconicul şi semnul lingvistic reprezintă un întreg, completînd valenţele metafizice, sugerînd pulsul vieţii, fluxul şi refluxul, una dintre  „legile nemuririi”,  „scrijelite pe ritmurile bătăilor inimii”. Pictura şi scrisul se completează ca două aripi ale aceluiaşi fluture dornic de lumină.

Oana Cătălina Bucur este o împătimită a artei, care mînuieşte cu măiestrie atît peniţa, cît şi penelul, oferind un experiment original şi memorabil. A mai publicat două volume de versuri: „Alb în verde de Damasc”, Ed. Nelinişti metafizice, 2006 şi „Paşii de prin cenuşa”, Ed. Tribuna, Cluj-Napoca, 2008. O parte din poezii au fost traduse în limba italiană şi incluse în antologiile Dedicato a…Poesie per ricordare, Alleti Editore, 2009 şi Il Federiciano- libro blu, Aletti Editore, 2010. A avut şi expoziţii colective în 2014: Bio-Art la Universitatea Ovidius, Ovidiana – Art Gallery, Constanţa, Ex-libris Brîncuşi, 2016. Cea mai recentă carte este o invitaţie adresată lectorului de poeme şi de imagini pentru a medita asupra sensului clipei şi a mulţumi Marelui Creator pentru minunile dăruite. Sîntem de acord cu opinia lectorului univ. dr. Gheorghe Caruţiu, prezent la evenimentul de lansare,  „prin ceea ce ne propune Oana Cătălina Bucur ne aflăm în faţa unui orizont de cunoaştere complet schimbat, a unei alte paradigme… lucrările, plastice şi literare în acelaşi timp, pictopoeziile, pun în dificultate reflexele obişnuite de a citi un text şi de a privi un tablou.”

Volumul Transmutatio Mundi ne aminteşte că prea multele trans-formări post-moderniste de-formează fiinţa, de aceea, autoarea pledează pentru în-toarce-rea lumii spre esenţă, spre valorile spirituale, spre toarcerea firului sacru, originar şi original. Artiştii, micii creatori, nu fac decît să umple cu sens golul dintre naştere şi moarte, să  „locuiască” verdele-albastru şi să dureze universuri de sensuri, care să-i fascineze pe iubitorii de sublim.