Operaţii pe cord

adun laturile

acestei clipe eterne

şi obţin perimetrul

secundelor

pe care

la doi îl împart

să separ

astfel

ziua de noapte

apoi înmulţesc

cu visele

cele pare şi cele

impare

răspunsul

să aflu

fără

vreun semn de

egalitate

 

De fericire am strâns

De fericire am strâns petale de flori

Le-am sărutat de o mie de ori

Şi le-am şoptit despre al frunzelor dor,

Cum vara iar trece şi nu li-e uşor…

Din verdele pur nu rămâne nimic

Doar eu tot încerc ochii să mi-i ridic,

Căci nu îndrăznesc să le spun ce va fi

Când iarna geroasă din nou va veni!

Nici cărări nu mai vezi

Doar morman de zăpezi

Dacă iarna stăpână e iar peste tot

Să le spun toate acestea, nu pot!

Căci mi-e drag să le simt

Şi tot vreau să le-alint

Însă doar fericite aş vrea să le ştiu

Şi foarte aproape mereu să le fiu.

Le voi strânge pe toate

Şi-n sertar le voi pune

Primăvara iar cu drag să le-adune

Să le-aşeze la loc, în copaci, dacă poate

Să îmi treacă şi mie dorul de toate!

 

Flori de iad

în suflet îmi înfloresc

flori de iad

şoptindu-mi

că azi cineva se

apropie din

eden spre mine

 

Clipe destin

sirenă din valuri înspumate

cu solzi diamante

privire născută în ape

trupul lucios

caută prinţ pământean

nisip în clepsidră

scurs

neînţeles de grăbit

clipa doar surâde ştiind

ce va fi

până şi luna coboară

îmbrăţişându-i iubirea –

şoaptă din vis

sirena aşteaptă

nici foşnet de gând

ori atingeri ascunse

dorinţă pierdută

pe valul de timp

întrebări ferecate

clipe destin

 

Vis de sticlă

aburinde flăcări

îmi mângâie

sufletul zare

străpunge

privirea aspră

buburuze cristaline

încet se aşază

inima mea

sâmbure

din abur aflat

pe umerii goi

ai amurgului

coborând într-un

vis de sticlă

 

Zidesc

zidesc infinitul

oftat

sărutat

unind cărări

cu rădăcinile sale

răstignite

 

trăiesc netrăirea

inima-mi

de pluş

înfiorând

iubirea ce-o port

pierzându-mă

într-o

clipă nedesluşită