Friedrich Michael – Rolul credinţei în cunoaşterea Logosului Înviat
Cunoaşterea adecvată a Logosului a fost şi continuă să rămână, pentru orice om care cutează să şi-L apropie, o împlinire suflletească situată la unul din cele mai înalte nivele. Doar unio mystica, cunoaşterea Tatălui prin con-fuziune cu El, a lui Gottheit aflat mai presus de Gott, aşa cum L-a numit Meister Eckhart, se află mai […]
Leonida MANIU – Poemele filozofiei greceşti
După prima jumătate a sec. VI î.e.n. şi până pe la mijlocul secolului următor, când perioada arhaică a culturi greceşti este pe punctul de a se încheia, apariţia unor preocupări ştiinţifice şi filozofice îndrăzneţe marchează o etapă nouă în evoluţia spiritului elen. De fapt, este greu de a face o delimitare între acestea, întrucât omul […]
Adrian LESENCIUC – O lume a poeziei dinamice
În contextul n-dimensional al abordării postmodernităţii, putem vorbi de n-linearitate din punctul de vedere al limbii câtă vreme, diacronic, evoluţia istorică a acesteia presupune o interacţiune multiplă – interacţiune cauzată şi de lipsa direcţionării spre un anumit organ de simţ: „În comparaţie cu materialele sculpturii şi ale picturii, limba are în plus însuşirea ei semiotică, […]
Cassian Maria SPIRIDON – Poezia, geometrie înaltă şi sfîntă
Lucian Blaga, în Laudă Domnului (1929) are un poem, Pasărea sfîntă, cu următorul moto: Întruchipată în aur de/ sculptorul C. Brâncuşi – se înţelege că-i Măiastra celui care a înălţat Coloana fără sfîrşit. Cităm doar prima strofă: „În vîntul de nimeni sfîrşit/ hieratic Orionul te binecuvîntă,/ lăcrimîndu-şi deasupra ta/ geometria înaltă şi sfîntă”. Pius Servien, […]
Daniel ONACA – Arta poetică a lui Göran Printz-Påhlson sau darurile prinţului skanez
Născut în sudul Suediei, în provincia numită Skania, Göran Printz-Påhlson şi-a petrecut copilăria şi tinereţea la Malmö. Scriitorul ocupă un loc bine conturat în literatura suedeză din cea de-a doua jumătate a secolului trecut. În anii ’60 a făcut parte din grupul tinerilor poeţi, din aşa-numita Şcoală de la Lund (Lundaskolan) la al cărei renume […]
Leonida MANIU – Cîntecul în literatura greacă veche latină (III)
Alături de freneticele descătuşări ale veseliei, cristalizate în cîntecele de banchet, bocetele sau lamentaţiile (threnos-urile) dezvăluie partea îndurerată a sufletului grec. „Safo a promovat threnos-ul în rîndul creaţiei lirice culte”, iar Simonide din Ceos, după ce a substituit obişnuitei încărcături mitologice a acestuia una umană plină de dramatism, „i-a conferit un conţinut de idei filozofice, […]
Cassian Maria SPIRIDON – Poezia şi refuzul sensului
Apelăm la un dicţionar de logică pentru a afla diferitele înţelesuri ale nonsensului: „1. Expresie aparentă care nu e construită conform cu regulile de sens, dar pare a avea sens prin faptul că imită expresii cu sens, de ex.: superfragilistic, 2. Expresie în care sînt unite noţiuni incomparabile (de ex. «pătrat roşu»), 3. Expresia care […]
Andreas RADOS – Poezia românească în Grecia – Reflecţii şi perspective
„Eu nu sînt altceva decît o pată de sînge care vorbeşte”. (Nichita Stănescu, Autoportret) După cum se ştie, la Lecţia de deschidere a cursurilor universitare, 10 octombrie 1946, la Universitatea din Iaşi, îndată multiplicată sub titlul Sensul clasicismului, care îşi păstrează încă puterea intactă de a incita permanent la reflecţie, George Călinescu, cu timbrul […]
Daniel ONACA – Gunnar Ekelöf sau poezia ca destin şi mântuire
Gunnar Ekelöf este considerat a fi unul dintre cei mai importanţi poeţi suedezi ai veacului trecut. Multe din versurile sale au intrat în vorbirea curentă, dobândind caracter de proverbe populare. Însingurat şi rebel, a fost şi este îndrăgit atât de adulţi cât şi de adolescenţi, de cititori cu gusturi conservatoare şi de recenzenţi intertextualişti care […]
Leonida MANIU
Cîntecul în literatura greacă veche latină II Încolţind într-un sol învecinat cu cel al cîntecelor de dragoste, dar valorificînd mai consistent decît acestea ritmurile şi simbolistica poeziei populare, cîntecele de nuntă ar fi putut înscrie, dacă s-ar fi păstrat, o pagină dintre cele mai valoroase ale lirismului elen. Epitalamul, unul din ipostazele acestora, era […]