în oraşul de provincie copleşit sub soarele nemilos de iunie

 

în oraşul de provincie cu două catedrale falnice
erectate nemilos chiar în inima lui
oamenii se tîrîie, abrutizaţi de soare,

pe asfaltul moale
transpirîndu-şi în tăcere vieţile goale

pe strada principală
în oraşul de provincie cu singurul său cinematograf –
mişună nestingheriţi şobolani uriaşi
şi cîţiva adolescenţi excitaţi se pipăie febril pe întuneric

şi mănîncă popcorn din pungile jumbo size

în oraşul de provincie o pisică tărcată

se furişează pe lîngă zidul crăpat

al unei alimentare –
e atît de slăbită încît i se văd coastele

şi burta îi e lipită de şira spinării –
doar foamea i se mai vede

în ochii lărgiţi de frică
în drum spre tomberoanele de gunoi
în oraşul de provincie copleşit sub soarele nemilos de iunie
deznădejdea se insinuează parşiv peste tot
în betoane, în blocurile coşcovite
în magazinele de haine second-hand

şi în tăblăria încinsă a maşinilor grăbite
în oraşul de provincie uitat de toţi zeii

şi demonii creştinătăţii
în care visele au murit de mult
singura luptă demnă de a mai fi purtată
este să nu-ţi pierzi minţile
să ajungi întreg pînă la dimineaţa zilei următoare

 

 

urbancolia

poem recenzie

mi-a luat o după-amiază întreagă

o bucată bună din seară

4 cafele şi aproape un pachet de camel galben

să dau gata Urbancolia

lui dan sociu

 

intoxicat de cofeină şi nicotină

am luptat cîteva ore bune

cu această lungă diaree existenţială

de vreo 200 de pagini

despre dragoste, singurătate şi delir

 

pe la începutul serii

pe cînd mă apropiam încet

de finalul romanului

mi s-a aplecat de la prea multă cafea

 

şi a trebuit să cobor la cramă

de unde m-am aprovizionat

cu trei sticle de vin

pentru a face faţă restului de lectură

şi ce mai rămăsese din zi

 

dar e prima carte adevărată

pe care am citit-o

în ultimii şase ani
lucru care nu mă lasă deloc indiferent

 

scurtă istorie despre un rege fără coroană

în această seară a avut loc un eveniment politic
de o importanţă absolut mondială
în curtea unei cîrciumi jegoase
denumită, ironic, „Café Bar” –
(deoarece nu servesc deloc cafea) –
dintr-un cartier mărginaş al bătrînului meu oraş

acolo, un bătrînel înalt şi uscăţiv
s-a îmbătat crunt şi s-a încoronat
cu de la sine putere
rege unic
dar fără coroană
al acestei terase murdare –
lucru care, în mod evident
nu putea rămîne fără consecinţe
în desfăşurarea istorică ulterioară

în scurt timp, a urmat o lovitură violentă de stat
în urma căreia bătrînul rege fără coroană
a fost detronat
ca urmare a primei sale decizii regale
şi uşor jucăuşe
de a închide, spontan şi contra voinţei populare
porţile noii sale împărăţii
în faţa clienţilor terasei în cauză –
apoi, a fost alungat cu cîţiva pumni în cap
acompaniaţi de numeroase picioare în fund
de către un barman, de asemenea, destul de beat
şi iritat de această nouă conducere monarhică

toate aceste evenimente politice
de o covîrşitoare importanţă istorică pentru întregul mapamond
au avut loc în timp ce îmi beam liniştit
cea de-a doua bere neumarkt
la o masă din apropiere
şi înregistram febril cele petrecute
pe spatele unei hîrtii oficiale de serviciu
pentru a nu se pierde nimic din proaspetele întîmplări
pentru posteritate

 

aseară, în parcarea de la selgros, am omorît un înger

aseară, în parcarea de la selgros,
am omorît un înger.

pe cînd mergeam liniştit să-mi iau ceva de băut
un înger mi-a sărit în cale în parcarea imensă a supermarketului
de la capătul liniei de autobuz 22.

s-a aşezat brusc în faţa mea şi a început să-mi vorbească repede,
într-o limbă stranie şi guturală.
iritat, am încercat să-l dau la o parte –
dar îngerul nu vroia, cu niciun preţ, să mă lase să trec.

pe nesimţite, mintea mi-a fost cuprinsă de o furie animalică
şi am început să-l lovesc cu sălbăticie
plin de ură
de entuziasm
nebunie…

loviturile mele curgeau năvalnic
peste faţa…pieptul…peste mîinile…şi picioarele îngerului
care s-a umplut curînd de sînge.

în mod ciudat –
el nu se ferea deloc de izbiturile mele repetate –
continua să-mi spună, în aceeaşi limbă necunoscută, lucruri pe care nu le pricepeam,
în timp ce furia mea creştea tot mai mult.
pînă cînd îngerul s-a prăbuşit sub loviturile mele

şi a murit.

gîfîind, mi-am ridicat privirile şi am privit în jur –
o linişte adîncă se aşezase peste tot.
am inspirat adînc în piept aerul călduţ al serii
cu miros de benzină şi iarbă proaspătă din parcarea pustie de la selgros.
cerul senin era străbătut pe alocuri de fîşii roşiatice –
precum rănile deschise
ale îngerului mort

care zăcea nemişcat la picioarele mele

mi-am tras respiraţia pentru cîteva momente
apoi m-am căutat în buzunarele blugilor după o monedă de 5 mii pentru căruciorul de cumpărături
şi am intrat să-mi iau ceva de băut.