Ion Mureşan (n. 1955, Vultureni, jud. Cluj) este poet, publicist eseist.Absolvent al Facultăţii de Istorie-Filosofie, Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca, aparţine grupării echinosiste.După absolvire lucrează ca profesor, apoi este redactor la revista,, Tribuna’’.Debutează în revista,, Cutezătorii’’ în 1968.
Poetul Ion Mureşan scrie poezii care evidenţiază o autentică şi puternică personalitate poetică deşi numărul de volume publicate este mic.S-a remarcat forţa expresivă autentică, semificaţiile dense, complexe, sentimentul efemerul, sensibilitatea, fragilitatea interioară şi interogativă camuflate în imagini aparent banale.Într-un interviu, poetul mărturisea că,, Nu mă pricep la nimic altceva decât să scriu poezii.’’ Şi o face cât se poate de bine. Academiceanul Nicolae Manolescu afirma, după apariţia în 2010 a volumului cartea Alcool, considerat cel mai reprezentativ că,,De la Nicolae Labiş, niciun poet român nu a stat sub semnul lui Rimbaud, într-o măsură atât de mare ca Ion Mureşan’’. Poemul care nu poate fi înţeles, 1993, tradus şi în franceză, Paharul, 2007, Acces înterzis, 2008, tradus în germană îl recomandă.; numele lui este prezent şi în 4 antologii poetice.
În semn de recunoaştere, în 2014, la 15 ianuarie, în cadrul Zilelor ,,Mihai Eminescu” îi este decernat Premiul Naţional de Poezie,, Mihai Eminescu’’ pentru Opera Omnia-distincţie literară supremă.
Dalla Finestra
(De la Fereatră)
Se mai raggiungeremo in Città
verdei anche tu come si aprono le persiane
come le donne gettano in strada agli degli angeli rimasti dalla cena.
Freddo
(Frig)
Al confine della memoria fa tanto freddo che
se un cigno sarebbe stato fucilato
nella ferita di un vecchio potrebbe vivere.
Ai confini della memoria fa tanto freddo
soltanto vivi rimangono fino a cintura nella fama di legno e cantano.
soltanto vicini-come fiami verdi.
L’autunno è arrivato
( A venit toamna)
L’autunno è arrivato
Il domani non lo prenda più
Su cielo un angelo passa paura
Picchi-picchi gli scorre il sangue dal nasolino
E ho paura
Ho paura
Ho paura oltre misura.Mi sdraio sulle foglie gialle e secche
Picchi-picchi il sangue dell’ angelino scorre sulla mia bocca.
Di fronte al pub
appoggiate con bastoni
due vecchie donne parlano tranquillmente, cospirativo
sul Grande Proietto del Dio.
Creazione del mondo
(Crearea lumii)
Era di sera.
Era di mattina.
Ma questa era molto tempo fa.
Ed una sola volta.
Canzone mediocre
(Cântec mediocru)
L’autunno mi è passato
( La strada era piena di donne)
L’autunno mi è passato
E mi ha presso senza vergona
Da essere intera notte di lui.
Mi è trascinato in un giardino
(Alberi gialli, cielo grigio).
Mi è trascinato in un giardino
E nel giardino pieno di ruggine
Mi ha addormentato in erba come nella bara.
E mi ha detto: Chiudi bene gli occhi
(Sogni d’oro, amore mio)
E mi ha detto: Chiudi bene gli occhi
E mi ha bacciato senza vergona,
E mi ha detto, ormai sei il mio!
Il poema
(Poemul)
(a Nichita Stănescu)
Ogni giorno che passa si moltiplicano gli indirizzi che devo dimenticarli.
Ogni giorno che passa stano ristringendosi le case che mi fanno entrare come
un’ uomo d’onore
oh, se fossi un’ ingegnere
se fossi un dottore
se fossi un contabile.
beverei ancora cinquanta di votka.
Prezentare şi traducere din limba italiană de Livia Mărcan