Sodoma şi Gomora

după mii de ani

paginile Vechiului Testament

s-au trezit din amorţeală:

Sodoma şi Gomora urlă

pe străzi şi îşi cer drepturile

 

din mijlocul civilizaţiei umane

ca un falus imens

Statuia Libertăţii se înalţă

spre Cer

 

copacii din jurul bisericii

copacii din jurul bisericii

stau drepţi şi nemişcaţi

ca nişte soldaţi

cu armele la spinare

 

duhurile care zboară

printre ramurile lor

sunt imediat luate la întrebări

şi percheziţionate –

trec mai departe doar cele

cu un CV astral nepătat

 

preotul iese din când în când

şi cădelniţează

iar fumul de tămânie şi smirnă

rămas în urmă

le împrospătează respiraţie

şi îi face tot mai pioşi

 

liliecii din podul casei

sute de lilieci locuiesc în podul

de deasupra camerei mele

în casa mai veche de

o sută de ani

 

în liniştea nopţii ei comunică

într-un limbaj sinistru

se rotesc pe cer şi desenează

umbre de pe celălalt tărâm

 

dacă te apropii prea mult de ei

ţi se scurtează viaţa şi timpul

şi rişti să-ţi laşi aici treburile

neterminate şi viaţa fără sens

 

focurile Iadului

s-au deschis porţile Iadului

iar focul de sub

cazanele păcătoşilor

s-a revărsat peste lume

 

nu mai contează câte păcate

avem fiecare –

focurile Iadului ne coc

adunaţi laolaltă

 

o hotă imensă de deasupra lumii

duce fumul şi mirosul de ars

de pe lumea asta

pe lumea cealaltă