Djalal al-Din Rumî
(1207-1273)
Acest poet de expresie persană, reprezentant de marcă al sufismului, s-a născut la Balkh, în Korasan (Afganistanul de astăzi) şi a decedat la Konya (în actuala Turcie). Mesajul operei sale transcende diviziunile culturale şi religioase, poetul frecventându-i deopotrivă pe creştini, pe evrei şi pe musulmani. A elaborat 25 618 distihuri, peste 3500 de gazeluri sau ode mistice şi circa 2000 de rubayate (catrene) în care calcă apăsat pe urmele marelui său înaintaş care a fost şi rămâne inegalabilul Omar Khayyam (1048-1123). Din distihurile de mare acurateţe aforistică şi profunzime mistică ale lui Djalal al-Din Rumî vă prezentăm transpuse în româneşte câteva piese tulburătoare.
*
Există-un glas dincolo de cuvinte:
Ascultă-l, aşadar, şi ia aminte!
*
Fără iubire lumea toată
Ar fi complet inanimată.
*
Într-o piatră sunt scânteia, ochi de aur în metal;
Sunt şi norul, sunt şi ploaia care cade triumfal!
*
De vei ajunge în regatul Iubirii să te stabileşti,
Îngerul morţii se va plânge c-ai reuşit să-l păcăleşti!
*
Sta plânsul să mă podidească o dată-ajuns într-un pustiu,
Dar m-am oprit s-admir iubirea ce m-a ajuns cu pas zglobiu!
*
Sunt nemaipomenit de sigur că astăzi nu m-ai căuta
De nu s-ar fi-ntâmplat minunea de a mă fi găsit deja!
*
Dincolo de bine şi bine-i un loc
Al întâlnirii noastre cu noroc!
*
Femeia-i raza care vine
Din miezul luminii divine!
*
Trandafiru-i o grădină
De origine divină!
*
Flacără fiind acum
Focul nu mai are fum!
*
În clipa când pe lumea aceasta ai venit,
O scară pentru fuga din ea ţi-au oferit!
*
Ridică-ţi vorbele frumoase şi niciodată glasul tău:
Florile cresc pentru că plouă şi nu pentru că tună rău!
*
De faci cu inima un lucru şi mai ales de-l faci şi bine,
O bucurie fără margini îşi iscă râul ei în tine!
*
Lumina curată a feţei senine
Din candela duhului vine!
*
Doar cu ochii inimii se poate
Să descoperi drumuri neumblate!
*
Corpul frământat din tină
Este-a cerului lumină!
*
Cunoaşte-te întâi pe tine bine
Şi doar apoi cunoaşte-mă pe Mine!
*
De n-ar fi s-o las în voia pătimirii pentru Tine,
Ce-aş putea să fac cu-această inimă ce-mi aparţine?
*
Unirea… iată ce înseamnă grădinile din Paradis.
Despărţirea… mii de chinuri care destinate ni-s !
*
Iubirea-i veşnică în vreme ce firea-ntreagă-i haina ei:
Pe cel cu straie îl despoaie… enigmei îi oferă chei!
*
Lumea-i plină de verdeaţă şi de flori ce-o-nmiresmează,
Totul zâmbindu-i frumuseţii care în Tot se integrează !
*
Cu ochii inimii, o lume mult mai frumoasă o să vezi,
De vei ajunge altruismul nedrămuit să ţi-l probezi !
*
E în câştig îndrăgostitul ce-i veşnic beat şi ponegrit,
Extravagant, cu mintea-n nouri şi întru totul aiurit !
*
Tristeţea o să ne sufoce dacă ne vom trezi cumva,
Dar cât ne savurăm beţia întâmple-se ce s-o-ntâmpla!
*
Liniştit e cel ce n-are nimic bun nici nimic rău:
Cel bogat, nu doar săracul, o să-şi poarte lanţul său!
*
Cel ce poate sta departe de tristeţea lumii sale
Va simţi cum egoismul ne-ncetat îi dă târcoale!
*
Fii drept; iubirea este un lucru minunat;
Tot rău-i de natura perversă generat!
*
Dorinţei tale de plăcere tu i-ai dat numele iubire,
Dar de la una pân’ la alta distanţa-i mai presus de fire.
*
Drumul dorinţei n-are capăt, iar lumea asta e murdară:
Să-l vezi pe Dumnezeu întrînsa privirea clară-i necesară!
*
Când aurora Dragostei Divine se iveşte pe zare,
Sufletul iese din corpul tardiv şi învaţă să zboare.
*
Dat Omului îi este s-atingă-un loc de unde
Fără efort percepe-ntocmiri mereu profunde!
*
Am o iubire mult mai pură decât o apă de izvor
Şi jocul ei e pentru mine şi-ngăduit şi-nălţător!
*
Dacă plic îmi este trupul, duhu-i timbru vreau să fie
Încât Sufletu-mi să plece liber în călătorie!
Prezentare, selecţie şi traduceri din limba franceză de Ion ROŞIORU