POEM

Aş fi vrut să  tac

Să-mi fie şi mie bine

Dar cum să tac

Cînd gura mi-i plină

De înjurături?

O, nu împotriva lui Dumnezeu

Şi nici a îngerilor

Care populează tot raiul

Loc pentru mine nu -i niciunde,

Înjur ca un derbedeu

Dintr-o mahala sordidă

Unde totul este

Lăsat la voia întîmplării

Puteam să am o viaţă liniştită

Să fiu necinstit

Cu propria-mi cinste,

Să ajung o zdreanţă

Pe trupul unui bancher

Vin dintr-o lume

Unde din teamă de dezordine

Totul se sfarmă la auzul

Cuvîntului ordine

Nu mai pot să tac

La naiba  cu toată golănimea

Care şi-a  îmbrăcat  fracul

Pentru a se da în spectacol

Fir-aţi ai naibii de domni

Cu jobenele  voastre  cu tot