POEME:Angela BACIU

 

  1. portul sulina. olga

altă zi.

aştept pescarii.

 

tiberiu zice că va fi vreme bună

îl privesc bănuitor o fi ştiind el ceva

mirosul de peşte împrăştie norii

pescarii vin

de la crişan

sau maliuc

lotcile scorojite îşi leagănă şoldurile

femei de o sută de ani.

 

bărbaţii arşi de soare cu mânecile suflecate

la jean bart se bea vodcă

pe datorie

 

în satul vechi oamenii împrumută zahăr

olga s-a mutat pe strada a III- a

într-o casă văruită cu albastru.

 

şi

iar miroase a peşte bărbaţii se duc la neveste

din farul vechi mă fixează

ochii băiatului

blond.

 

  1. hotel camberi

în camera cu numărul 13 doamna chiriachiţa

născută katanulis

privea pe fereastra hotelului camberi

în faţă dunărea umflată şi grasă

ca burta unui peşte

marinari ţanţoşi cu chipiurile trase pe frunte

soarele încă arde

 

barcagiul strigă furios că i-a fugit nevasta

cu altul la tulcea

un căpitan de vas

n-o să mai mănânce hamsii

 

femeia îşi aşează cochetă părul

acelaşi ruj corai

de 40 de ani

încă mai are pielea arămie

celelalte camere sunt goale nu mai

locuieşte nimeni aici.

 

nici el.

 

i se spune hotelul cu stafii

balconul stă să cadă candelabrul vechi

ştie

povestea grecoaicei.

 

un copil înaltă un zmeu în culorile curcubeului.

„clic” se aude

declanşatorul unui

aparat foto.

 

3.crucile

la cimitirul din sulina

lumea se înghesuie lume…

lumeeeeee…

nu e sărbătoare

se dă de pomană

ce se dă aicea

 

cine a murit

cine mai ştie

mortul de la groapă

nu se mai întoarce

pachetul cu pui şi pilaf, ei da, şi sarmale în foi

de viţă

începe uşor să plouă

de varză nu aveţi?!”

 

crucile stau înşirate anapoda

fără o ordine

păi ce,

când mori stai la rând?

 

şi doi covrigi

cu lumânarea aprinsă

am primit şi eu

la grămadă

„eu nu sunt cu mortu ăsta”,

apuc să zic,

nu contează

viii cu viii  morţii cu morţii

se aude vocea piţigăiată din spatele meu

 

ni se strigă să înaintăm…

 

  1. nălucile

pe holul lung şi întunecat fotografiile

par năluci.

 

mă îndrept spre cimitirul evreiesc

sunt oameni acolo

nu le văd chipurile

 

– Gerson Marcu împuşcat de răufăcători

la 7 martie 1901 –

citesc pe crucea de la intrare.

nora îmi zice să fiu degajată.

 

  1. emilie

nu se ştie cum a ajuns acolo.

 

să scrii despre vieţile oamenilor” deschide ochii

îmi spunea deunăzi doamna din colţ care vinde flori

 

emilie  louise s-a născut la galaţi în 1866

a copilărit la malul dunării

s-a îndrăgostit ca orice tânără.

mariana, mătuşa mea de la brăila,

mă întreabă dacă am văzut vreodată egrete

nu pot

să îi răspund acum.

 

e prea grea lopata pentru mâinile mele mici.

groapa cea mare se cască la mine

nu mă înghite

bucăţi ţari de pământ

se rostogolesc

până la celelalte cruci

 

emilie era o fată frumoasă

cam timidă

degetele ei subţiri cântau

la pian

o partitură veche

muzica o ajuta să vadă.

 

ştia pe de rost notele muzicale ştia

unde ţine doamna din colţ

platoul cu baclavale.

ştia emilie să iubească.

e tot ce avea.

şi boala.

rochia din tafta verde zăcea pe marginea patului

nu o mai duce  mult

zice medicul.

 

emilie louise a murit la sulina. în 1881

 

  1. satul de pescari

în faţa fiecărei case câte o barcă întoarsă

copii blonzi cu pielea arsă de soare aleargă anapoda

cu o

roată uriaşă

câţiva pui de pisică ţipă ascuţit

au ochii lipiţi

 

clopotul bisericii alungă duhurile rele

copacul bătrân de la marginea falezei e

plin de ciori

 

agap iacoblev măsoară drumul

cu paşi mici

a mai fost aici

poartă aceleaşi haine

vine de la Jurilocva sau

din Babadag

rubaşca din mătase lucitoare este încheiată

până la gât

poartă stani, ciorapi de lână şi cizme

nu îi citeşti nimic pe chip

 

cerul se întunecă brusc

oamenii aleargă care încotro

femeile strâng rufele de la uscat

 

cu kicika pe cap

ana iacoblev face semnul crucii

apoi

frământă gogoşile.

 

 

Note:

rubaşca – cămașă bărbătească încheiată pe umăr, care se poartă încinsă peste pantaloni, specifică portului popular rus

stani (sau briuchi) – pantaloni bărbăteşti ce erau purtaţi în cizme

kicika – bonetă de pânză

 

 

  1. 7. sava

se întoarce cireada de vaci.

pe acelaşi drum ce duce spre mare

 

mai ţii minte când te-ai urcat pe pietrele alea mari şi

nu ştiai de unde a venit ameţeala

râdeam cu gura până la urechi

credeam că te bătea vântul

 

de unde era să ştiu că de atunci

te gândeai

să îmi arăţi locul acela

valurile mari ne înghiţeau cu totul

marea era una cu dunărea.

 

sava vetrogon a murit aici.

de bobotează

 

s-a dus

s-a dus

sa prindă

crucea…

 

  1. 8. cerşetorul

îşi bălăngăne

picioarele.

 

dedesubt dunărea

furioasă.

mai soarbe

din sticla

murdară

o gură de spirt.

fără pâine

 

„beau de la cinşpe ani

bombăne simion

 

„am lucrat

pe macara

când eram tânăr.

mai târziu

sâmbăta

mă urcam

în barcă şi

mă întorceam

peste doi ani.

câţi copii am ?”

numără pe degete

„petru, anuşca, olga

să bem

pentru ei, hâc”

 

îşi face o ţigară

din mătase

de cucuruz

 

degetele îngălbenite

cu unghii murdare

ridică arătătorul

„eşti frumoasă, duduie”

 

nota:

cucuruz –  porumb

 

  1. adalia

se cunună

roaba lui dumnezeu margaret ann pingle

cu robul lui dumnezeu william webster…

 

suntem în 1868.

pe faleza din sulina aceleaşi chipuri

pescari cu năvoadele pline

lumea se plimbă ca la promenadă

cască gura.

 

„du-mă acasă, acolo unde e casa ta”

spune margaret deghizată în matelot

„you are pretty” spune william

fata zâmbeşte

nu, n-o să-i prindă…

 

pe nava adalia echipajul e obosit

nimeni nu mai curăţă puntea

lupii de mare se mişcă agale

 

toţi marii îndrăgostiţi ai ecranului

provin din familii rivale.

 

nava se scufundă încet …

„du-mă acasă, acolo unde e casa ta”

spune Margaret deghizată în matelot.

 

  1. bătrânul

nu ştiu cum arată o zi de vineri. mi-am dorit mereu

un balansoar. să aţipesc învelită cu pătura de lână

împletită…

ieri s-a dat ora înapoi adică

ora 4 a devenit ora 3.

 

beau cafeaua pe balconul scorojit de ploi. pe peretele

de cărămidă

un afiş cu mariana marin şi virgil.

 

îl văd pe bătrânul din faţa magazinului

cu pantofi sport

nu mai poate să treacă strada. domnul rotaru

nu mai are răbdare picioarele îl dor

mă strigă disperat la telefon

maşinile claxonează,

 

auzi,

mi-am iubit nevasta  dimineaţă

 

în debara am găsit

umbrela albastră.

 

  1. film

aştept cursa spre oraşul G. e 5 dimineaţa

peronul e gol

nu s-a luminat încă.  paznicul moţăie

se apropie zgribulit acelaşi câine cu care

vorbesc de 7 ani încoace

a îmbătrânit şi el

 

nu-mi plac zilele gri

iulia  spune că ar vrea să-mi semene

de ce

întârzie cursa.

 

 

măturătorul e un bărbat scund,

foarte gras, fără vârstă

execută un ritual

în stânga mătura

din crengi lungi şi uscate

în dreapta

un carton murdar

pe care scrie „love”

 

sorb din cafeaua amară s-a răcit

bărbatul adună frunzele de pe jos

de parcă toată lumea

ar depinde de asta.

 

(Poeme citite la lecturile din cadrul Festivalului „Poezia la Iaşi”, 2016.)