„Poezia”, nr. 2 (80), vară 2017

 

Luminiţa POTÂRNICHE

întâlnire ratată

în locul în care trebuia să mă-ntâlnesc

cu poezia, pe strada Maternităţii din Galaţi,

fostă Principesa Maria,din câte-mi amintesc,

trecătorii, majoritatea bărbaţi,

aveau o paloare nefirească—

eu stăteam în locul indicat,

trebuia să sosească—

un cunoscut, Dumitru Chicuş, chiar m-a-ntrebat

începând cu „pacea fie cu tine”

pe cine aştept acolo—

normal că nu i-am spus pe cine,

el a plecat, eu am rămas solo

sperând că poezia, totuşi, vine—

nu cred că a fost o întâlnire ratată asta,

s-o fi rătăcit şi ea pe undeva

şi basta!

 

Niculina OPREA

Pictură pe ape

De-a lungul timpului,toată viaţa,pictorii pictează

vieţile noastre şi vieţile altora,contează

doar să

aibă la bază

sponsori şi impresari.

La fel şi poeţii,

ei sunt cu atât mai mari

cu cât descriu mai exact sensul vieţii—

uneori,sub tirania tăcerii,

se încred în promisiunile femeilor-muză

şi nu rezistă plăcerii

cotidiene de a scrie non-stop,

găsind o scuză

în alţi creatori de top

 

femeia-muză, femeia-peşte

 

da, femeia poate fi ce vrea ea,

eu…

 

Ea poate învârti pe oricine pe de`şte,

poate fi demon sau zeu,

între cer şi pământ

ea face trecerea

şi bine-ar fi ca orice poet, de aceea,

să o admire, atât cât este, ca pe o stea !

 

Adrian VIZIREANU

Terra dacica aeterna

Pribeag am fost, până aici am ajuns,

Germania-i ţara, Bavaria loc,

legal, ca şi medic, cu diplomă uns,

intrat-am ca-n codru-ntr-al vestului joc

 

Tună şi fulgeră şefii şi-aicea,

dar medic primar fiind, probleme nu am,

dor mi-e de codru, s-aud pitulicea,

de codrii mei dacici în care-am fost ram

 

Dorul de glie prin mine aleargă

şi spune-le celor ce-alături îmi sunt

că unu-i Zamolxis şi să-nţeleagă

că dorul din pieptu-mi nu este mărunt

 

Le spun despre vremea când albi inorogi

alături cu zimbrii păduri colindau,

dar oricine putea să le pună dârlogi,

să-i poarte călare, că teamă n-aveau

 

Le spun despre Sarmis şi faptele lui

Derzelas, Scorilo, tată de rege,

cum ei, niciodată şi chiar nimănui

n-au plecat capul cât lege-a fost lege

 

Visez zi şi noapte vremea aceea,

în pauze, siguri, când sunt la servici,

şi-o spun tuturor, fac asta-n ideea

că am ceva-n spate, nu-s singur aici.

 

Dar prietenii nu ştiu că asta e bine,

o lume de poezie nu înţeleg,

 

de-un timp se uită chiar ciudat la mine,

aşa că trebui-va să-i reneg !

 

Ovidiu OANA-PÂRÂU

Alutus

Lor tot le-am spus : atenţi să fiţi în viaţă

Cum timpul vi-l petreceţi între meciuri,

De nedorit e să-l trăiţi în scheciuri

Mondene, şi cu replici de piaţă.

Poveşti din veac vi se vor spune multe

Şi-ademeniţi veţi fi de concurenţă,

Când antrenaţi, rog maximă prudenţă,

Le-am zis, dar prea puţini vor să m-asculte !

 

Mă-ntorc din când în când în curs cu sfatul

Că-n sport, ca şi în dragoste, ucenici

Vor fi mereu, de nu-nvaţă de mici

Că marketing-ul este-n viaţă totul

– E-uşor de spus, mi-au replicat studenţii,

Dar cum să facem asta că nu suntem

Titani, eroi, aşa că nu putem

Nimic să facem fără mici atenţii

 

Niciodat` le-am spus, nu vă lăsaţi de val

Luaţi, aveţi încredere în forţa

Cuvântului, el este veşnic torţa

Ce-o să vă poarte-n viaţă către mal,

Doina şi dorul şi Dumnezeu vor fi

Atunci cu voi şi-ţi izbândi în toate,

Dar asta, vă spun sigur, nu se poate

Fără limbajul clopotului şti.

 

Târziu nu-i faptu-acesta niciodată

Să învăţaţi din clopote vorbirea,

Ea poate în milenii omenirea

S-o ducă-n bunăstare legănată.

Dar văd acum vă voi pe alte căi

Doriţi s-ajungeţi toţi, pe-a Lumii Axă,

Să nu faceţi nimica fără taxă,

Trăind numai în zvon de zurgălăi !

 

Ion GH. PRICOP

Erotice IV

 

Orice fac de-o vreme-ncoace,

de cum se înserează chiar

mă toropeşte somnul şi pace,

să mă smulg din cârligu-i e-n zadar

 

Asta e poate fiindcă am cântat

nesomnul patriei … Odată, demult,

cu cafea şi cu câte n-am încercat,

de toate-am băut

 

Acum urmez o terapie

de invocaţie a muzei, de o zi,

poate dacă scriu poezie

aşa somnoros nu voi mai fi

 

Oricât aş fi de buimac,

de scriu versuri erotice poate

că somnului îi voi veni de hac

şi până-n zori scot o carte …

 

 

Gabriela CHIRAN

bunurile mele

cât de câştigat poţi fi dacă

ai curajul să lupţi pentru o cauză,

să nu-ţi laşi conştiinţa să tacă

şi-n luptă să nu faci pauză –

e-adevărat, curajul acesta îl ai de obicei

doar după ce te-ai pensionat

 

bunurile tale obţinute din meditaţii

sunt materiale (vă spun eu,

să nu intraţi la idei,

că un profesor

de limba şi literatura română poate

aduna multe bunuri, dacă munceşte de zor)

 

aşa că ce mai cale-vale,

bunurile mele

 

sunt perfect legale

şi-o să mă bucur de ele

 

aş vrea asta cât mai mult să dureze

 

mulţi, desigur,

au încercat să mă bruieze,

invidioşi, în mod sigur,

 

dar în faţa rezultatelor mele neputincioşi

 

s-au dovedit şi de aceea

au devenit ranchiunoşi

 

acum nu vor putea nici să doarmă noaptea

că, debut în poezie, mi-a ieşit cartea !

 

 

Ion SORESCU

Nelinişti

Cu ochii în patru la prozodie

Scriu aste rânduri cu scrisu-mi mărunt,

Le-aştern cu nelinişti pe alba hârtie,

Că parcă sunt versuri şi parcă nu sunt.

 

Mâna-mi tremură de nerăbdare

Şi inima-mi bate cum clopotu-n dungă,

Simt muza că vine spre mine c-o floare

Şi parcă mă cheamă şi parcă m-alungă.

 

Cânta-voi cuvinte de mult nerostite

Să treacă în versuri prin inima mea,

Ce greu e, că toate-mi par folosite

Şi parcă le-aş scrie şi parcă nu prea.

 

Toate se mişcă precum la teatru,

În jurul meu joacă, mă lasă năuc,

Dar gata cu scrisul, am strofe, chiar patru,

Ce bine că-s gata, la poştă le duc !