Ada D. CRUCEANU – Ousia (o interpretare)
Un lamento continuu (dincolo de datele tehnico-lingvistice ale diviziunilor poemului), nu mai puţin însă un strigăt de (după) biruinţă (epinike), de vreme ce „Neîndurător e zeul, fecioarelor,/ Dar numai astfel poate el fi şi al nostru.”, ar putea fi, citit fără rememorarea riguroasă a „rădăcinilor” sale antice, poemul (cu inserturi dramatice al) lui Carmen D. […]
Ioan Holban – Lumea fiinţelor volatile
„omul are încă puterea de a naşte zei, cum lumea mai are încă/ plaje însorite şi spectrul luminii pluteşte spre insulele promise,/ reminiscenţa armoniei celeste/ acolo splendoarea tăcută inundă strălucirea încredinţată/ umbrei noastre, pleoapa cu spinii ei zvîcneşte sub pielea/ scufundată, presimţire dizolvată în dezgheţul de amiază al/ falselor zăpezi/ aerul pur sculptează corpul tău […]
Ioan holban – Ilu(i)zia poetului care respiră valuri
Cartea de debut a lui Doru Mihai Mateiciuc, Rafee (2014), a (re)lansat un optzecist întîrziat, un poet cu totul remarcabil al cărui „debut editorial” se va fi întâmplat, iată, într-un volum colectiv, Prier, apărut la Editura Cartea Românească, în 1988. După mai bine de douăzeci şi cinci de ani, Doru Mihai Mateiciuc revine în forţă […]
Ioan HOLBAN – Focul sacru de la poarta Edenului
Marcel Miron scrie cea de-a treia sa carte de poezie, De la Kogaion la Athos (Editura Timpul, 2016), în nostalgia Edenului şi în orizontul sacralităţii: Edenul, invocat şi în inspiratele lucrări grafice care ilustrează poemele („Poarta edenică”, „Foc sacru”, „Fruct edenic”), se regăseşte în geografia sacră a Muntelui Athos şi numai sacralitatea îl uneşte, peste […]
Lucian GRUIA – Interiorul liricii: O cercetare gnoseologică a poeziei române începînd cu Nichita Stănescu – Cassian Maria Spiridon, Cumpăna gîndului
După părerea mea, din punct de vedere gnoseologic opera unui poet se poate situa: în aparenţă (plină de locuri comune), în esenţă (cu întrebări şi răspunsuri privind sensul existenţei) sau în imaginar (ludică, implicînd reveria, visul, referinţele mitologice, religioase ori fantezia neîngrădită). Poetul poate privi, sau chiar trece de pe un nivel gnoseologic pe altul. […]
Marius CHELARU – Poezia este ca un aparat foto
“Poetry is like camera. A skilled photographer sees things differently. That’s the most important thing. Poems always come to you — they’re like gifts, but you have to be open to receive them.” Bill Wollak, “The Times of India”, 2014 De ceva ani încoace Olimpia Iacob lucrează la realizarea unui drum interesant între […]
Nicolae MAREŞ – Împărat şi proletar de Mihai Eminescu în limba polonă (II)
Rolul jucat de Aron Cotruş Puţin cunoscut a rămas faptul că diplomatul Aron Cotruş l-a însoţit pe Zegadłowicz în voiajul acestuia în România, inclusiv la mormîntul poetului Mihai Eminescu, de la cimitirul Bellu, lucru pe care scriitorul – de-acum la maturitate – îl va consemna într-un articol publicat în Convorbiri literare, în 1939, la a […]
Daniel ONACA – Lars Forsell sau proteismul unui postmodernist inadecvat
Ipostazele comediantului Muzica şi poezia proastă nu ar trebui dispreţuite doar pentru că iubim creaţiile de calitate[1]. În poezia suedeză modernă Lars Forssell face figura celui mai versatil autor al generaţiei sale. Este poetul care s-a sustras constant intenţiilor criticilor literari de a-l încadra într-o categorie anume. Varietatea de expresie a poeziei sale este […]
Leonida MANIU
Lirica greacă veche (Concluzii) Comparativ cu cele mai cunoscute expresii lirice ale lumii antice (cea egipteană, ebraică indiană etc.) care erau mişcate de elanurile nestăvilite ale unor trăiri impersonale, fapt ce trădează directa lor descendenţă dintr-un lirism colectiv primordial, poezia greacă se manifestă, încă de la începuturile sale, sec. VII şi VI î.e.n., ca […]
Cristina RUSU
„Cum şade răznită cetatea aceasta,/..Ea nopţile şi le trece plîngînd,/ în lacrimi scăldîndu-şi obrajii” – Plîngerile lui Ieremia. Printre textele poetice de excepţie ale Vechiului Testament se numără şi Plîngerile lui Eremia, carte numită astfel după traducerile din greacă şi latină; astfel, în ebraică ea se numeşte eca, după cuvîntul de început al textului original: […]