Dan MINOIU
Roată S-au spart cuvintele în gura ta,iubito. Lasă-le aici fărîme să-ngrămădească nedumeririle noastre şi puse pe roata olarului să ni se-arate rotunde şi peticite. Dă focului din gură iubito alte cuvinte, demult arse şi prăfuite şi-n cana de apă cu care m-apropii să-mprăştii cenuşa neputinţelor noastre risipite aiurea. Taină Cu linţoliul tău prăpădit […]
Gheorghe MACI
Primăvara Nopţile lungi, aleargă spre trecut, în urma lor, rămân cărări uscate. Născând în gânduri, caldul început, doar amintiri, sunt clipele îngheţate. Tulpini şi ramuri, flori ce vor să vie, trezite să se înalţe, se grăbesc. Sărutul vântului, ce cald adie, întinereşte straiul pământesc. Pluteşte-n aer, timp de primăvară, pulsând putere, în […]
Gabriela PACHIA
-izare Treci imediat la locul tău din standardizare ! Furişîndele agrişe îţi sînt predestinate. Cărturare, — greu încercată fiinţă de publice formulare — Zii, care ispită biblioclastă-i mai mare ? Care ? dropii B. egrete C. femele D. îngîndurare Mai ai frămîntări şi timp pentru reculegeri ? Între gale, traheite, cupe blonde, tirbuşoane […]
Marin MOSCU
Rugă Scutură-mi, Doamne, ideea C-am rostit în vers femeia, Că aici în metru antic Sînt şi om, sînt şi sălbatic. Scutură-mi rima din vers, Scutură-mi tot ce n-a mers, Lasă-i Evei veşnicia Şi lui Adam Poezia! Maci la margine de drum Cresc din vise şi din scrum Maci la margine de drum, […]
Gheorghe SIMON
VERBUL ÎNTRUPAT Adevărat nimic mai adevărat o femeie e precum o rostire fără predicat în care citeşte Duhul răspicat. O femeie e precum tăcerea vie în care Verbul inspirat s-a întrupat. Adevărat nimic nu poate fi mai adevărat sufletul unei femei se umbreşte fără de bărbat. Cuvine-se cu adevărat să te […]
Bianca MARCOVICI
O să scriu despre o lacrimă pe care am s-o pierd Aşa cum pierd – în fapt – mai totul Fără să-mi dau seama de dimensiunea reală a spaţiului curb. Doar după un timp Poeziile se solidifică precum stalactitele Într-o peşteră interioară Unde soarele dogoritor nu pătrunde Şi nimeni nu va face o spărtură artistică […]
Iulian DĂMĂCUŞ
Povestea lui B. Vezi dumneata … nici maşina nu demarează dacă nu dă un pic înapoi! şi eşapează, cum şi eu fac uneori ha,ha!.. Numai că unii, mai mult înapoi…/ De avansat, mai mult în gînd…/ Crezi că ai găsit ceva de care să te lipeşti să te sprijini?… iaca, e de mult a altuia! […]
Theodor George CALCAN
Ea pleacă astăzi la Köln La început a fost Ar-Macedonul Către sfîrşit s-a vădit a fi Destul de valid Armaghedonul Ceea ce ştiu, ştiu, ceea ce cunosc, cunosc, Totuşi Zona Crepusculară există Şi durerea la fel Frica naşte frică şi întuneric Şi-atunci, la ce bun Nodul Gordian Pe care nu am putut să-1 desfac […]
Dialog orfic
George Popa Lui Traian Diaconescu Aceasta-mi fu chemarea în ora pământească : Cu-o zodie mai pură îmbogăţit-am cerul, C-un cifru de zbor ultim am dăruit misterul. Cel care-o să-l dezlege, din nou o să se nască : Va fi prietenia din toate mai cerească. Traian Diaconescu Lui George Popa Erai atunci semn de […]
„Nu se ştie dacă sufletul nostru nu este cumva adevărata poezie a lumii, învelişul ei poetic, adică, din care se nasc şi se hrănesc Îngerii noştri păzitori”
Nu ştiu când au trecut anii. Şi iernile. Ce înseamnă să fii femeie-poet într-o lume a bărbaţilor-poeţi? Ce înseamnă să deschizi uşa biroului în care lucrezi şi să nu ţi se dea „Bună ziua”? Ce înseamnă iubirea şi prietenia literară, ce înseamnă Poezia? ce însemni tu pentru ceilalţi? – Anii au trecut pe nesimţite, dragă […]