Adrian BOTEZ
The Last Vision what — ridiculous and pathetic − rubbish — does this manlike insect verbalise — in order to give — in his exasperating nothingness — weight and put on airs “I shall save the sacred nations — I shall liberate the Holy Sepulchre — I shall elect Lord God Almighty cosmic […]
Gabriela PACHIA
Stainless Monograms Dear alliteration, you stare fatidically, sample our blue bough, the lofty forehead’s pyroclasts from our ebullient periods… Don’t be disconcerted, the wagtail is monogamous, though. The plaudits’ plaster reins you, the moon’s not hasty to play ads ! Our creativeness besieges you — virginal dendrograms —… Be your words of praise whispers, […]
Ion PACHIA TATOMIRESCU
The Pyramid of Cheops on the Sacred Donkey’s Back… For today’s reality, I need a stout metaphor and a highly ethereal one, as large as the soul and its angel – a multilayered metaphor, its ground floor made of an emerald turtle, its first floor made of a porcelain elephant, and its pagoda-garret of motley […]
Radu STANCA (1920-1962)
ARGONAUT COSMIC / L’ ARGONAUTE COSMIQUE[1] (in: vol. Versuri, Ed.Dacia, Cluj-Napoca, 1980, p. 279) Pareil à Noë, l’ Argonaute des cieux Surcharge sa mince arche élancée De spécimens d’une race allant mieux, Qui ne connaît ni morts, ni des âgés. Forçant la parallaxe des rayons lunaires, Gardiens des abîmes de l’avenir, Ils vont […]
Ştefan Aug. DOINAŞ (1922-2002)
OMUL CU COMPASUL / L’HOMME AU COMPAS (vol. Omul cu Compasul, 1966) J’ ai esquissé hier soir, à fleur de sable, une belle formule d’un nouvel ordre qui, contienne l’image des choses immuables, visage secret et sans ruine acquis. Je tâche de capturer dans cet anneau la rotation des astres dans l’espace : […]
Tudor ARGHEZI (1880-1967)
CEL CE GÂNDEŞTE SINGUR (vol. Cântare Omului, 1956) / CELUI QUI PENSE SANS TRÊVE (vol. Hommage à l’Homme) Celui qui pense sans trêve en perçant la lumière, Inventa la machine, un nouvel Homme de fer. Être issu des noces du Rêve avec l’ Idée, Maintes fois plus forte, hélas, que son bras et ses pieds. […]
Mihai EMINESCU (1850-1889)
LA STEAUA (1886) / JUSQU’À L’ ÉTOILE Jusqu’à l’étoile qui a jailli Il y a si longue distance, Que des milliers d’années a mis Vers nous, sa luisance. Elle s’est éteinte depuis longtemps Dans le lointain bleuâtre, Mais c’est à ce moment seulement Que son éclat se montre. L’ icône de cette […]
Vasile NICOLESCU (1929-1990) – Parabola Focului sau Despre iubire
(fragment) […] Poezia românească de dragoste ridică în faţa lumii un orizont de trăire şi simţire dintre cele mai revelatorii. Muzicală, insinuantă şi gravă, unduioasă şi aspră, de intuiţie cosmică şi mitologică, lirica noastră erotică însumează accente de o varietate a nuanţelor care o situează printre miracolele de fantezie şi spirit ale întregii lumi. Ritmul […]
Daniela BEJENARU
aşa stau ca pe ace realizez timpul după ce se strică păstrez oamenii lîngă mine după ce se strică măsura ar trebui să fie lumina după nevoi după cît de nu vreau să te pierd totuşi e o sugestie ca pe cutiile de pastile indicaţii de folosire terms and conditions game over şi […]
Anca TĂNASE
AST’NOAPTE A PLOUAT cu stele şi viori, cu triluri de prigorii şi albul din cais. Ast’noapte ne-am iubit sub luna rotitoare-n cuib de ape, strânşi ca seminţele în floare, sorbind în noi şi timp şi spaţiu şi unul pe-altul, ascultând cum creşte veşnicia şi ne-mbracă în transparenţa primului veşmânt. Ast’noapte ne-am iubit încet […]