Maurice CARÊME (1899-1978)

Il A NEIGÉ … / A NINS …

A nins în zorii rozalii

Atât de-ncetişor, de liniştit,

Încât pisoiul negru pare să viseze

Şi-abia de îndrăzneşte, cu lăbuţa,

Să probeze.

A nins în zorii rozalii

Atât de-ncetişor, de delicat,

Că lucrurile toate parcă

S-au schimbat.

 

Pisoiul negru, cu tăgadă,

Nu se mai hazardează în livadă.

Se simte- nstrăinat deodat’

În faţa albului imaculat,

Pe care se aşează, ca să- l certe,

Mai multe vrăbii insolente.

 

LE GIVRE / PROMOROACA

– Doamne ! Sunt chiar fascinante

Animalele de-o noapte :

Le- a făcut ca să se nască

Promoroaca – pe fereastră !

 

Pasc ferigi cu frunza lată

Din pădurea înstelată,

Iar lumina chiar transpare

Printre corpurile pale.

 

Iată chiar o capră mică

Ce mă-ntâmpină voioasă,

Când mă vede, se ridică

Dintre frunze, prietenoasă.

 

Mă priveşte ca pe-un frate,

Cu ochi mari şi-atât de blânzi,

C-a mea inimă se zbate

Şi genunchii-s tremurânzi.

 

– O, Decembrie, lasă- mi mie

Căprioara minunată !!

( Fără foc o să rămâie

A mea cameră curată… )

Versiunea în limba română: Constanţa NIŢĂ