Curgerea vremii

Cînd îngerul umbrei

preschimbă închipuirile

în trup de odaliscă,

la marginea ploii

cresc statuile părăsite

ale viselor căzute-n dizgraţie.

 

Pereţii de ceaţă ai nopţii

prind rădăcini

pînă la capătul pămîntului,

cerurile îşi închid

porţile închipuirii

cu lacăte de magnolii.

 

Doar inima unui copac

măsoară curgerea vremii.

 

Ambrozie

Pe chipul răsfrînt

în oglinda paharului

cu ambrozie

am întîlnit

spaima de necunoscut.

 

Mi-am amintit

că nu se moare

decît o singură dată.

 

Am cufundat privirea

în lichidul viclean

şi am băut sub

vraja unui vis de nemurire.

 

Vis migrator

Nu mai ştiu

de cîte ori

mi-am mutat visul,

precum cortul

într-o tabără de maci.

 

De atunci

cutreier noaptea

gîndurile tuturor,

încercînd

să adun

mierea cuvintelor

nerostite.

 

Iazul

Iazul,

ca un ochi de ciclop,

ascunde lumina stelelor,

mistuie căldura razelor

şl

din cînd în cînd,

trimite către mal

undele

tremurului

din adîncuri

al fiinţei sale

nevorbitoare.