Filip KÖLLÖ

Feronerie, sicrie şi farmacie

O lamă de bărbierit pentru truda sătulă

a înveninatelor vene, jignitoare griji

de aur laminat la lumina nopţii, notorietăţi:

sortimente şi sordide sortimente, orori

orori rudimentare… full!

Zodii… TAUR; sînteţi numai bun pentru

o elastică femeie, off… să cîrpeşti

din două fix-uri, din două telefoane-ţăndări

făcute, unul, măcar unul de comunicat cu sticla

mesajelor neştiute din-mări;

de probă, un nou măr pentru Adam-decapitat

şi-o chirurgicală palmă-nmănuşată pentru Eva

urme-de evantaie şi seringi sub apă.

Subansamblele tocitei muze, bune de expus

într-un muzeu de latex, elastic

improvizări, frumoase case din cărămidă

de la demolări (cu multe antecedente, cu mult

mai pătimaşe decît stupidele vile, vilegiaturişti

de scrum şi viermi), se descurcă şi omul cum poate

poate mîine, pică un careu de aşi, axaţi pe axa

buzunarelor palide-Jocuri de Noroc, Uon-Stop.

Ofrande moarte, înviind răzbunător

Miss Isteria paraginii gingaşelor viţe de vii

îndoliate, octogenare dorinţi de Vîrf, oferte

de nota „0”-Izbînzi ale vînătorului împuşcat

din greşeală;o mai bombată bombonieră pentru

viperele de rutina, cîntă-mi, cîntă-mi Tina!

Feronerie, sicrie şi farmacie, mufe, sîni de

insertizare la sărutul fondator, deja plecat

prejudicii, prejudicii’n creştere de aur

laminat la lumina preuniversitară Nopţii de Bază

scuip, da, scuip pe modele

aşa cum mă decorau pe halatul psihiatric

cu medalii de flegmă înmiresmată, bodyguarzii.

 

DiVX… cuplat la gramofon

La sfîrşitul prost al săptămînii

mînuite de Alţii în standurile lor negre

c’un ciorap de-un fel, celălalt altfel

(două diverse griuri neutre, greu de descifrat),

mînuiesc, la deschiderea crucificată a

intersecţiilor, picioare de lemn, moi, proteze

calitatea’ntîi, delirante-picioare reale.

Este cu-atît mai puţin un jurnalist, cu cît

a murit; se şubrezesc şi ceilalţi, în căminul

de extindere cu o mască de gaze, toate roz.

O prietena de-acest gen îmi destăinuia

fumînd ca o nebună, că a-a săturat; se’ntîmpla

asta într-un Muzeu-Cavou; aşişderea-s toate muzeele.

Palide muzeografe… dintr-un livid birou… într-altul.

Apariţie de-lux: incendiara ninsoare lipsă-Însorire.

Clipe clipind revenirii de-a fi craniul-unicat

din „Grădinile suspendate” mizeriei zemoase, actuale.

Piersici cît o Polonie mai-mică pe frigiderul

din bucătăria rimelor strangulate-una bucată… poate!

Dificil de familiarizat cu impenetrabila, obtuza

familie… ce vede cel mai RAU lucru în pierderea

cu cuvintele; însă, care dictează, dicteu drag mie

sînt EU, pe terenul, neînţelegerii de neînţeles

maniace esenţe, vorbesc despre absolut NIMIC.

Am cumpărat o carte.

Un iaht n-am cum, iar în acel punct de pe perete

ce obişnuiesc să-l, pînzelor de păianjen, admir

am să bat, înţepenesc un crud crucifix, fix.

Acest DiVX… cuplat la gramofon, fonetica abstractă

a greierului de gheaţă ascuns în umbra uşii

întredeschise, ar putea fi audiţia Domnului

ar pute fi îngerul luteran şi de discretă

marmura ducîndu-şi, împietrită, mîna, degetele arcuite

spre, ne ivită, lacrima ce aşteaptă.

 

Acul din sânge, cagulă tăcută

În picioare, în cadă, cu un fular din

cordonul ciuruit al duşului călîi, călău

plîngînd fixez prin hubloul deschis, estompate

zăpezile procedurilor prin care aurora

încriminează albastrul de Prusia al

dimineţii’n deşteptare mahmură; humerus, mişcă-te!

Pun întrebări accidentelor la Coloana

pun întrebări expertizelor finale, probînd la

gust perioada dintre cafeaua caldă şi

portretul ei spumant (după un veac), tremurînd

sub apele unei trageri de aer în piept, în platoşă.

Acul, acul din mînă unde e?!

Acul din sînge, cagulă tăcută din acelaşi loc

cu aproximativ celelalte asfixiate, calm

alimentîndu-le cu răsufletul Sfinxului-buze sparte.

Buze la microfon, farse desfăşurîndu-ne, mumii, mumii…

Acul confirmînd, expectorînd perspectivele inimii

velele velodromului terorizat, pedalat de nave

pedestre, mereu obsedat împinge spre diferenţă

spre falnică Indiferenţă, cum era el

romantic lîngă viermele din măr, ploile preţului

pus, juxtapus (strop peste strop), pe giulgiul

ce trece prin faţa berăriei perplexe; alături de

ei reproşul de culise cu mat lornion

a revenit, a revenit să-i mai pomădeze cu iod

pe ferm, fermoarul operaţiei imbatabile, o coajă

ivită de-atîta sat pe spate, vai, deviat kitch!

Fructele ne cumpărate, fructiera cu medicamente

parodia deschiderii pensetei în încercarea

de-a povesti aripei fluture lui, nu-mi place

Nu-mi place ce se strecoară.

Nu-mi plac Multe…

În picioare, în cadă căzut prea avid pe gînduri:

consultări cu episcopia pioşeniei pierdute.