IDILE (Jocuri calofile)
Idilă (pelinul)
îmi pare
firesc
să fii cu mine
îţi recunosc mireasma
oriunde merg
şi-n tot ce fac
în orice răspuns
şi-n orice-ntrebare
te privesc
cu drag
şi gîndesc
cine
mă mai iubeşte
ca tine
oare
Idilă (nisipul)
mă-nfior toată
cînd iată
trupul
mi-1 prinzi
nisip
cu miresme
de depărtate
hotare
ce vînt
te-a adus
la mine-n cărare
să mă-ntrebi dacă
drumul mi-e lung
şi unde
vreau să ajung
şi să-mi aduci aminte
într-una
că toate se trec
şi toate sînt
una
Idilă (zidul)
cît de mult
te-am căutat
zid înalt
de rezemat
zid răspuns
la întrebări
risipite
pe cărări
zid în juru-mi
cercuit
nici nu mi-aş fi-nchipuit
să-mi fii loc
de locuit
să-mi fii loc de rîs
de plîns
zidule
mă ţii prea strîns
şi începe să mă doară
pleoapa-mi grea
pleoapa-mi amară
Idilă (poemul)
stau în faţa ta
cutremurată
cîtă lumină
prin tine
mi-a fost dată
poem dorit
şi aşteptat
şi visat
poem de cîntat
de bucurat
tu îmi eşti glasul
ce strigă-n pustie
neostenit
îmi eşti bucurie
şi hrană
şi hrană mă dau
ţie
Idilă (geamul)
mă bucur
că eşti aici
geam
pentru tînjit
spre depărtare
aşa e mai uşor
de trăit
în strînsoare
de trup
cînd şi cînd
laşi vînturile
departelui
să mă cate
printre chipurile-mi
şi cuvintele
şi înţelesurile
lepădate
pe rînd
cînd şi cînd
laşi luminile
înaltului
să-mi coboare
în gînd
Idilă (ramul)
mi-e drag că mă-nvălui
cu-atîta mireasmă
şi culoare
cum n-am întîlnit
sub reverberări
de cuvînt
ram
înflorit
şi clătinat de vînt
dar netemător
căci
înţeleg
ţi-e reazem
pomul întreg
aşa cum fiecare
face parte
dintr-un înţeles
mai mare
aşa cum nici eu
singură
şi rătăcitoare
n-aş fi pe înţeles
Idilă (semnul de mirare)
te iţeşti de după copaci
de după ziduri
de după uşi
semn de mirare
subţirel
şi jucăuş
mă cauţi printre ape
de oglinzi
reverberînd
culoare
şi cînt
dintre care
mi-aleg
înfrigurată
tot mai puţinul
pămînt
Idilă (popasul)
cu gîndul la tine
popas
aşteptat
e mai uşor drumul
spre depărtat
răspuns
e mai uşoară povara
de lut
cînd tu
mă răsfeţi
în poieni de sulfină
cu altă promisă
lumină
dinspre un alt
răsărind
început