Anunţ

– prin derogare la rigoare –

 

Îmi voi lăsa plete şi barbă

voi fuma trabucuri havaneze

îmi voi pune proteze la aripi

voi purta monoclu, frac şi joben

îi voi rîde în nas lui François Villon

pe Shakespeare nu-l voi băga în seamă

îl voi persifla pe Marx

fluierîndu-i pe toţi cei din Olimp

şi coabitînd cu Don Quijote

îl voi sfida pe Dante

cu infernul lui cu tot…

P.S. Şi v-asigur c-am să pot!

 

Cacealma

 

A venit moartea la mine

grăbită nevoie mare

și îmi zice încruntată

(de ce, nu știu

că n-am jignit-o niciodată!)

Hai, termină-te o dată

c-am venit ca să te iau

dar acum, nu mai tîrziu

că sînt iată prea grăbită

ce tot rătăcești pe drum!

 

Nuuu, nu pot chiar acum

i-am răspuns și eu de-ndată

scriu la un poem mai mare

ce ți-l dedic numai ție

să-ți țină de urît prin veșnicie

și curioasă cum e din fire

bine, zice-nduplecată,

dar doar acum, numai o dată,

termină-l cît mai de-ndată

și m-a lăsat proasta dracu’

că n-am să-l termin niciodată…

 

Înfruntare

 

Ei, cum e, vrei să mai trăiești o dată?

mi-a zis soarta ofuscată

(c-am înfruntat-o în viață!)

Da, i-am zis și eu de-ndată

că oricît de rău mă vei ursi

eu tot bine voi trăi

c-am făcut din noapte zi

și din clipe veșnicii…

 

 

Și cînd va fi

 

Și cînd va fi și-o fi o dată

să-mi dau sufletu-n răscruce

nu m-oi plînge niciodată

că singur m-oi jertfi pe cruce

Eu mi-am dus-o pe Golgota

prin deșert și prin vîrtoape

prea-nspinat și-nsîngerat

nimeni n-a vrut să m-adape

Dator n-oi fi nimănui

poate doar Nimicului…

 

Perpetua întrebare

 

Mă tot răstignesc pe gînduri

nu știu de ce m-oi grăbi

că timpul nu s-o sfîrși

am atîtea întrebări de pus

toate fără de răspuns

una însă, mă-nspăimîntă:

sînt prea Jos, ori sînt prea Sus?!

(oh, Doamne, cîtă infatuare

că mă și mir cum de mai încap în zare!)