Bogdan ULMU

Relaţii anormale cu personaje din piese

Azi, Zoe Trahanache

 

Deși-s bătrîn ca Tata Noe,

Cînd te zăresc, eu strig „Ahoe!”

– fiindcă te ador, ah, Zoe!

Negru precum corbul lui Poe,

mă cred un blond; minune, Zoe,

să-ți țin mînuța, este voie?

 

Te invit, doamnă Trahanache,

pe strada Protopopul Pache

să uiți de Aga Dandanache,

de Sache, Pache, Lache, Mache!

 

Și bînd o dulce secărică,

poate-o să-l uiți și pe Fănică!

– destul te-a plictisit, adică,

o-ntreagă piesă, agitată…

Iubită Zoe, fii bărbată!

 

Pe unde mai ești…

…Iubirea vieții mele?

Am alzaimer.

Altfel, te-aș fi găsit prin casă,

prin vreun cotlon marginalizat,

prin congelator, prin cuptorul aragazului,

ori prin vreun raft de bibliotecă,

nesolicitat!…

 

Fiindcă știu că ai rămas în casă,

deși te-am dus la gară, la Orient Expresul de  Golești…

Strig ca o căpetenie apașă

„De-aici nu se pleacă!”,

fiindcă este opusul lui

„pe-aici nu se trece!

E strigătul meu caraghios:

dar adevărata dragoste

cade și-n caraghioslîc,

rătăcită hologramă!

 

Te descopăr pînă la urmă.

Și căutarea asta-mi prinde bine:

continui să nemuresc

împărțind vecinilor fotografia ta,

cu un apus de soare tremurat,

ca fundal…

Cîmpulung, de Revelion 2015