Ján ŠVANTNER

Ján Švantner, poet şi traducător slovac. S-a născut în 24 septembrie 1949 la Banská Hodruša, Slovacia. După absolvirea studiilor liceale la Žarnovica, a urmat între cursuri de limbă şi literatură slovacă şi cele de franceză la Universitatea Komenský din Bratislava (1967-1972). Între anii 1972-1975 a făcut un stagiu în cadrul Institutului Literar al Academiei Slovace de Ştiinţe. A funcţionat ca redactor în Editura Tatran, specialist la Institutul  pentru cercetare şi gestionare în domeniul culturii, redactor la Editura Smena (1986-1989), iar între 1995-1999 la revista Cultura naţională. A participat la diferite stagii pentru traducători la Paris, iar ca poet la festivaluri internaţionale din Franţa, Canada şi Slovacia. În prezent este liber profesionist. Este autorul mai multor volume de versuri: O snežnom srdci/ Despre inima de zăpadă, 1972, Hviezdny úder/ Lovitură astrală, 1975), Neviditeľná hudba/ Muzică invizibilă, 1980, Lampa (1986), Vyznania a piesne/ Confesiuni şi cânturi, 2006; List básnikovi/ Scrisoare către poet, 2010. Poemele lui au apărut în traducere în limba franceză : Le Signe (1993), Arbre et autres souvenirs (2006). A tradus din literatura română: Lucian Blaga, Čo počuje jednorožec/ Ce aude inorogul, 1982 şi din literatura franceză: J. Cocteau: Obrazy a sny/ Imagini şi vise, 1984; P. Valéry: Námorný cintorín/ Cimitirul marin, 1985, N. Boileau: Básnické umenie/ Arta poetică, 1990; Ch. Baudelaire: Kvety zla/ Florile răului, 1993, 1995, 1997; J.-P. Sartre: Existencializmus je humanizmus/ Existenţialismul e umanism, 1997; Antoine de Saint-Exupéry: Citadela, 2001; Yves Bonnefoy: Kam preniká vietor/ Unde pătrunde vântul, 2005; Stéphane Mallarmé: Hliadka osamenia/ Patrula însingurării, 2010; Paul Claudel: Päť veľkých ód/ Cinci mari ode, 2013. Laureat al mai multor premii şi distincţii.

 

Muzică invizibilă

 

După-amiază duminicală, tablou luminos!

Tablou din umbre foşnitoare, din ochii mei

şi din apa curată din fereastră,

în pahar strălucitor.

 

Din adâncul razei solare

încetişor se desfăşoară şi dispare

filmul tăcut

al gândurilor ascunse în tablou,

în tabloul luminos al muzicii

invizibile

arzând în mine, în noi,

într-o după-amiază de duminică,

într-o picătură de apă curată

din fereastră,

în pahar strălucitor…

 

Poem

O, Dumnezeu al poemelor, exişti…

                                          Juraj Janega

Poemul e o pasăre –

iar tu stai la pândă… o aştepţi

în ora

când vara răsuflă pentru ultima dată, tenebros!

 

Deodată, năvăleşte multă lumină

pe pagina de viaţă

a ei sau a ta?

Sub inimi… atâta lumină

ca în ierni –

ah, îi încălzeai picioarele:

eşti faţa mea descoperită,

eşti masca mea cea pură…

Ai impresia,

toamna peisajul îşi greşeşte drumul,

nu mai merge cu tine ci spre tine

zboară pasărea,

îţi îmbrăţişează capul cu aripile,

s-a cuibărit în tine

un semn, prin aripă!

 

Nu fi încrezut, fii precum stejarul!

Sub penele lui calde,

sub sălbatica şi umeda smoală a întunericului

ochii tăi sunt ca două zile blânde –

eşti orb… iar atunci încet

cu gura, cu limba

îl altoieşti cu propriul sânge.

 

Se arcuieşte

şi rămâne nemişcat deasupra coastei de măcieşi,

dar nu cade.

 

Traducere şi prezentare de DAGMAR Mária Anoca