Valeriu CÎMPEANU

Nostalgii

Cum as putea uita

trilul privighetorii unduind

sub luna pădurii adormită

sipotul ploii prin teii

îmbătati de miresme

cerul picurînd de stele

prin roua noptilor senine

cînd mut de mirare

simt cum totul renaste

si curge prin mine

în nesfîrsirea aceasta

ce mă dilată si doare …

Dă-mi Doamne, putere

să –ti pun la picioare

această celestă mirare

ce mă-nfioară si doare …

Mărturisire

As putea să-ti pun inima în palmă

iubita mea de-acum si pururea

să-ti dovedesc că te iubesc

s-o săruti, s-o confisti, s-o arunci

treaba ta ce -ai face cu ea …

dar vai, ce-ai mai fi tu si eu

fără de ea ….

 

As vrea

As vrea să fac secundele să fie ani

si tot ce n-am făcut să fac acum

ca drumul dăruirii

să-mi dăinuie-n tîrziu

As vrea să fiu

tot ce n-am putut să fiu

As vrea ca Dumnezeu

să nu mai tacă-n vesnicii

să umble printre noi

nestingherit ca frate

să facem împreună

nimicul să triumfe

si clipele să nu ne mai încape

As vrea să pot să fac

ca adevărul să triumfe

în raiul unui dumnezeu

atît de trist si de opac