Maria PAL

DEFINITII

 

cînd taci

vorbele tale curg

ca un fluviu inundabil spre mare

 

cu chipul în vîrtejuri de ape

trăiesti definitii fără cuvinte

 

lumina

este o noapte care si-a pierdut trupul

iar golul acestuia scînteiază

 

 

SINGURE

 

întunericul are brate pline cu aripi

 

strămosii îsi amintesc banca din fata portii

unde pipăiau inimi calde blînde pietrificate

 

polen zămislitor de muguri

de chei felurite

 

arbori scormonesc prin pustiul întins între morti

în minti sufocate de spaime de flăcări

 

păpădia fără spirit negustoresc

împrăstie generoasă seminte

în vînt în creiere

 

singure

niste trăiri cu pielea tăbăcită de cosmar

de asteptări de neîmpliniri sau de semeni

au curajul să-nfrunte niste tăceri întunecate

oferite cu ostentatie de ierburi

 

 

ÎN PUPILE

 

fulgere sfîsie corturi de-ntuneric

un muget sălbatic se contopeste în aer cu noaptea

satirii îsi scutură coama peste nimfe adormite

 

speriate umbre întind aripi

si-n cursă linistea cade c-un geamăt

ca vînatul tîrît prin ceasul din urmă

 

în pupile se-nvolburează oglinzi

grăbite stele dezleagă pietre

de la gleznele sinucigasilor

 

torente de sare îti brăzdează ochii

cu parole sîcîitoare

 

la marginea durerii nu se mai agată ciocîrlii

 

 

NU-TI MAI ARATĂ

 

molipsitor tipătul

ce te-asteaptă la orizont cu semne pe mîini

 

face să plutească-n derivă cuvinte

să-ngenuncheze sensuri adînci între lumi

în paradis

se-nmultesc mere mai tainice ca oricînd

 

sarpele nu-ti mai arată încotro să te-ndrepti

 

simti cum bubuie gîndul în pasărea prinsă-n lat

cînd prin oase îti sapă grăbit întunericul

cohorte nesfîrsite de galerii

 

iar tăcerea te sfidează cu mîna jucăusă pe flaut

se adînceste în urechile tale

ca-n orbitele mortilor

 

te prăbusesti dintr-o realitate în altă realitate

pipăind fictiuni