Insomnii

Armata toamnei se apropie

Călare pe cerberi infernali

Până la ultimul soldat, la ultima armă

Oraşul mistic o aşteaptă

În cântece de violoncel

Urări dureroase răsuna în ceruri

Şi gemete agonizante lipsite de regret

Suliţa angelică cu tăişul demonic

Adoarme cântecul copiilor, arde câmpul de flori

Ei vor să-I cucerească

Până la ultimul copil, la ultima floare

Fantasme roşii, tinere,

Ridicate din nunţi sfărmate

Calcă pe corzile albe

Se alătură valsului de râsete şi gemete

Şi taie demonic cu suliţe angelice

Până la ultimul copil, la ultima floare

Stau în patul de cale vişinii

Înconjurat de miros de moarte

Râd, cântând la violoncel

Am reuşit, să fur, ultimul copil, ultima floare
Planetă

Începe a fierbe

Refierbe

Din vârtej de vorbe

Cad bombe

Începe a fierbe

Refierbe

Se apropie de lac rapid

Un fiu de-asteroid

 

Începe a fierbe

Refierbe

Din lacul fierbinte

Sar peştii fără minte

 

Începe a fierbe

Refierbe

Foarte disperaţi…

Ajung pe mal uscaţi

 

Începe a fierbe

Refierbe

În lacul acum uscat

E doar un bulgăre-n mijloc

…nemişcat…

 

Titanică

Valuri de foc, vârtejuri de soare

În mijloc, un titan pus la afumătoare

Stă în închisoare

De lumină orbitoare.

O vrabie-i e-aducătoare

De dragoste şi-ardoare   (Ce să faci cu ele, oare!)

 

El vrea s-o strivească

S-o arunce-n caleaşcă   (de stele, fireşte!)

Spre spiţa omenească

Fără să-i şoptească

Să nu-l mai urmărească,

 

Dar vrabia se-ntoarce, în valuri de foc, în vârtej de soare …

 

În mijloc i-un titan la afumătoare

Care stă în închisoare

De lumină orbitoare…

O vrabie-i e-aducătoare

De dragoste şi ardoare.

 

Moare ? Nu moare. Perpetuu doare…

 

Premiul revistei „Poeziei” la Concursul Naţional de Poezie şi Interpretare Critică a Operei Eminesciene „Porni Luceafărul…”, ediţia a XXXV-a.