La Curtea de Argeș
La Curtea de Argeș
biserica lui Manole arde
cu nopți de rugăciune
în prag de sânziene.
Voievozii ies din morminte
lăcustele sar pe obrajii lor verzi
albinele culeg din ochii lor
amintirile mierii domnești.
La Curtea de Argeș
Ana plânge
pereții bisericii se încing
cu brâie de curcubeu
Manole
obosit de zbor
zidește fântânile cerului.
La Curtea de Argeș
plânge Ana
plânge Manole
plâng fântânile
neplânsele lacrimi.
Biserica noastră cu gât de girafă
Biserica noastră
înaltă
are o turlă ca un gât de girafă.
Ea nu-și pleacă niciodată capul.
Mi-a spus un unchieș
că ea se hrănește cu iarbă albastră
de dincolo de nori.
Niște copii au încercat să urce
din clopotniță
către capul girafei
dar s-au oprit în limba clopotului
omușorul care închide orice ascensiune.
Girafa noastră necheză
cu glas de aramă
atunci când înghite în sus câte un om
de asta girafa nechează cu glas dureros de aramă.
O doare și plânge
când varsă câte un suflet
pe pajiștea albastră în care
ea paște
dincolo de nori.
În pădure către muntele Pleșu
Pe râul Neamț
la marginea pădurii către muntele Pleșu
o cruce de piatră
plânge și cere iertare
pentru un mort fără de cap.
Acolo a fost îngropat un hoț
care a prădat biserici
a omorât călugări din lavră.
Acolo potera a însemnat
la rădăcina unui stejar
leagăn de uitare.
După șapte ani
doi călugări schilozi
au săpat
i-au luat tidva
au făcut pogribanie nouă
au îmbăiat-o în apă vie
și au așezat-o în osuarul de la Bogoslov.
De peste un veac
lângă tidva haiducului
colac și toiag de lumină
înnoiesc memoria
călugărilor schilozi.
La miez de noapte
La miez de noapte
aprind candela
poate mai aud dulcea provocare
„mă iubești ?”
Bâjbâind pe întuneric după
amnare și feștile umede
strig drumețului
așteaptă
să aprind cărarea.
Vreau să-ți văd urmele pașilor
amprenta cometei călăuzitoare de magi.
Nu am nimic uscat pe aproape
doar muntele de lacrimi
din valea plângerii
se zguduie
și aruncă lavă fierbinte.
Ajută-mă să te iubesc!
Călătoresc spre tine
ca racul
doi ochi către lume
cu orizontul sângeriu în spatele meu.
Atât de mulți prepeleci de foc
ard la răscruci
greu de aflat nordul.
Am rămas repetent!
La miez de noapte
exersez ritm nou
trei inimi într-o bătaie!
Te rog
mai împrumută-mi o dată partitura
până nu-i prea târziu.
Prietene
Prietene
e timpul să mai faci un pas
ești prea greu pentru raza de lumină
în spate-i istoria
în față-i neantul
în dreapta un înger
și-n stânga un drac.
Pășește către steluța din ochii tăi
sub tălpile desculțe
aricii aducerii aminte
te vor iubi
și nu vei greși.
Ești urmărit de zmeii ce-ți vor pieirea
aruncă pieptenul
și oglinda
în păduri de gânduri se vor pierde
și în râuri de lacrimi se vor îneca.
Prietene
nu ai cărare
nici drum
drumul se face mergând.