Aceste versuri

Aceste versuri nu pornesc din rațiune,

Nu, nu, nu, du-du-du, suflăm în jar, el se aprinde,

Focul nu are defecte, doar efecte,

Lasă o cenușă citibilă peste veacuri?

Asta știu doar mutul și surdul plus orbul și corbul.

Mă bucur că exiști, iubita mea cu nume întreg,

Simt că lângă mine crește o plantă care îmi seamănă,

Vom crește până la cer ca-n basmele cu berberi,

Stăm într-un tablou vivant, aș vrea să mă săruți,

Enfant sunt eu, en fin ești tu, imensă este apa veșnică,

Trece mândru Ciubăr Vodă prin câmpii de lobodă,

Că a fost sau nu a fost geniu sau un trufaș prost,

Nu e bai și nici nu-i vai, că istoria nu-i mai,

Nu lovește, are Alzy, nu ne temem noi de alții.

Latră câinii , însă clară îți zâmbește-o Stea Polară.

Scrisoare mamei

Mai trăiesc, bătrâna mea măicuță,
mă apropii tot mai mult de vârsta ta,
eu pe tata l-am lăsat de mult în urmă,
ar putea să-mi fie fiu cumva.
Am trecut prin multe ca și tine,
bine este că nu le-ai știut,
parcă văd cum dădeai fuga, temătoare,

întrebând ce s-a-ntâmplat , ce m-a durut.
Și mi-e dor de sfaturile tale,
le-ascultam zâmbind, nu le urmam,
tu vedeai în ochi-mi nerăbdarea,
împreună ne opream, zâmbeam.
Niciodată nu pierdeai umorul,
moartea însăși s-a sfiit când mi te-a luat,
mai trăiesc bătrâna mea măicuță,
tu auzi în vis cât te-am chemat?
De ne-om reîntâlni în altă viață,
liberați de ce și cum, mustrări,
ai răbdare, am să vin ca de la școală,
cu carnetul plin de-atenționări.
Ai să spui că nimeni nu-i de vină,
Domnul va zâmbi, un moș bătrân,
mai trăiesc , iubita mea măicuță,
anii trec de parcă-s săptămâni.

Inocentul

Inocentul, indecent, monument,

Anunță-mă, spuse nebunul și trecu prin zid.

Ați auzit o scară vorbind? Dar o ușă?

Trage-mă, spuse ușa. Draw the long bow,

Adaugă prezidentul Mao. You, cow, uite scriu versuri,

Cum altul ar face proiecte de rachete în trepte,

Noi avem nevoie de critici, ei au nevoie de franci,

CANCI, zise ăl mai tare, diferă subiectul,

prea multă lumină strică, precum smântâna,

reflectoarele acoperă popoarele și ponoasele,

prefer obscuritatea sălii de cinema,

semințele aruncate pe jos, mirosul sordid, de lemn putred,

sunt reale, sunt sincere, nimic nu se acoperă cu citate,

„Și tu, fiul meu, Brutus”, cuvinte- prieten, iubire,

Un lătrat de câine uitat, bietul Hamlet, pradă școlarilor,

Scriu din sicriu, sacristie, ghepardul coleric trece prin sânge,

Spui că nu te cunosc, dar ce are rost?

Lăuntrul devine afară, urc timid trepte-trepte,

Acolo apare-un grifon, pardon, ile-ilala, echivoc,

Ne-aleargă un diplodoc.