NICOLAE MĂTCAŞ
N-ai vrea să vii în fapt de seară?
La margini de imperiu-am fost poet
Şi sunt poet la început de ţară,
Un câmp minat s-ar prea putea să pară
Poemele-mi oricărui indiscret
Ce vrea de-a alba-neagra, într-o doară,
Să le citească-n noul alfabet,
Maghiari şi leşi,bătrâni şi tineret,
Le buchisesc din zori şi până-n seară.
N-ai vrea şi tu,o,muza mea,să vii
Să-mi mai dictezi o sută de sonete
În fapt de seară,tropii,cete-cete
Să se aştearnă-n roze poezii
Şi faptu-acesta-n cronici consemnat,
Să fie peste ani demn de urmat?!
SORIN LUCACI
poezia nu este aici
încă de pe vremea când
frecventam cenaclul „Săgetătorul”
mă agasa un gând:
oare unde găseşte poetul, creatorul,
poezia,de unde o ia şi o pune
pe hârtie sau pe note muzicale?
s-a tot spus şi încă se va mai spune
că fiecare poet adevărat are o sursă şi o cale
secretă,ca o minune mare,
am studiat şi psihologia-sociologia doar ca să
aflu răspuns la întrebare—
celor din jurul meu, am observat că nu prea le pasă,
şi de fapt,de ce le-ar păsa oare
când ei au alte idealuri şi preocupări serioase
cum ar fi fotbalul,luptele de tauri,politica,
sau sânii rubensieni ai unor frumoase
şi toată ziulica
li-e ocupată cu aceste preocupări—
ce poezie,la urma urmei viaţa e proză,
n-ai timp de romantice plimbări
aici,sau spre alte tărâmuri ,cu atmosfera mai roză,
dar uite că acum,recent,
chiar dacă-i cu efect întârziat,
s-a produs acest eveniment:
am reuşit să aflu ce am tot căutat
şi pot să spun,să afle toată România,
fiindcă am evidentă dreptate:
da,poezia izvorăşte din revista”Poezia”,
care o multiplică cât poate!
BIANCA MARCOVICI
Mi-am propus să scriu despre puterea cuvintelor,
Despre întoarcerea lor
Dincolo sau dincoace de Paradis,pe cele două maluri
Ale sufletului meu diafan
Şi poemele, valuri-valuri, se solidificau în volume ,an de an,
Şi toată critica va remarca
Spărtura artistică făcută de mine în poezie…
Aş mai scrie toată noaptea,pot sta trează,
Dar Societatea de Electricitate îmi sugerează
Să fac economie!
VALERIU CÂMPEANU
Cacealma
A venit muza la mine
supărată foc
(îi stă chiar bine
când la masă ia loc!)
ei bine,Valerică dragă, până sunt calmă,
trebuie să-ţi spun:
eu mi-am pus pentru tine sufletul în palmă
şi tu ai luat viaţa în răspăr,ca un
vinovat de vina tuturor,
rătăcitorilor pe-al poeziei drum!
Nuuu,să nu-mi spui că acum
ai nevoie de cuvinte care vor rămâne,
că niciodată şi nicidecum
nu te vei despărţi de mine,
că timpul cuvintelor pentru noi
de-acum va-ncepe…
m-ai luat de proastă odată,dar voi
şti ce să fac, mi-e imposibilă uitarea
şi situaţia e clară:
ai jucat la cacialma,pa şi pusi,
ne vom vedea la primăvară!
MARIN MOSCU
La pomul lăudat
M-am săturat de alergat
La pomul lăudat de-acuma,
Şi astăzi,ca şi altădat’,
Îl laudă doar unii numa’
Cei şmecheri şi cu mult tupeu
Ce fură,fură şi zâmbesc,
Cum ţin la libertate, eu,
Şi când îi văd îi ocolesc.
În pomul lăudat cresc, iată,
Gogoşi politice,speranţă,
Politicienii îi dau roată
În a votării dimineaţă.
Eu, cum deschid fereastra vieţii
Şi-o şterg de pete de lumină,
Mă şi ademenesc băieţii
Cu promisiuni, sperând să ţină.
Ca profesor de matematici,
Însă sunt foarte calculat,
La pom să meargă doar bezmetici,
Eu n-oi mai merge niciodat’!