NICOLAE MĂTCAŞ

N-ai vrea să vii în fapt de seară?

La margini de imperiu-am fost poet

Şi sunt poet la început de ţară,

Un câmp minat s-ar prea putea să pară

Poemele-mi oricărui indiscret

 

Ce vrea de-a alba-neagra, într-o doară,

Să le citească-n noul alfabet,

Maghiari şi leşi,bătrâni şi tineret,

Le buchisesc din zori şi până-n seară.

 

N-ai vrea şi tu,o,muza mea,să vii

Să-mi mai dictezi o sută de sonete

În fapt de seară,tropii,cete-cete

 

Să se aştearnă-n roze poezii

Şi faptu-acesta-n cronici consemnat,

Să fie peste ani demn de urmat?!

 

 

SORIN LUCACI

poezia nu este aici

încă de pe vremea când

frecventam cenaclul „Săgetătorul”

mă agasa un gând:

oare unde găseşte poetul, creatorul,

poezia,de unde o ia şi o pune

pe hârtie sau pe note muzicale?

s-a tot spus şi încă se va mai spune

că fiecare poet adevărat are o sursă şi o cale

secretă,ca o minune mare,

am studiat şi psihologia-sociologia doar ca să

aflu răspuns la întrebare—

celor din jurul meu, am observat că nu prea le pasă,

şi de fapt,de ce le-ar păsa oare

când ei au alte idealuri şi preocupări serioase

cum ar fi fotbalul,luptele de tauri,politica,

sau sânii rubensieni ai unor frumoase

şi toată ziulica

li-e ocupată cu aceste preocupări—

ce poezie,la urma urmei viaţa e proză,

n-ai timp de romantice plimbări

aici,sau spre alte tărâmuri ,cu atmosfera mai roză,

dar uite că acum,recent,

chiar dacă-i cu efect întârziat,

s-a produs acest eveniment:

am reuşit să aflu ce am tot căutat

şi pot să spun,să afle toată România,

fiindcă am evidentă dreptate:

da,poezia izvorăşte din revista”Poezia”,

care o multiplică cât poate!

 

 

BIANCA  MARCOVICI

Mi-am propus să scriu despre puterea cuvintelor,

Despre întoarcerea lor

Dincolo sau dincoace de Paradis,pe cele două maluri

Ale sufletului meu diafan

Şi poemele, valuri-valuri, se solidificau în volume ,an de an,

Şi toată critica va remarca

Spărtura artistică făcută de mine în poezie…

Aş mai scrie toată noaptea,pot sta trează,

Dar Societatea de Electricitate îmi sugerează

Să fac economie!

 

 

VALERIU CÂMPEANU

Cacealma

A venit muza la mine

supărată foc

(îi stă chiar bine

când la masă ia loc!)

ei bine,Valerică dragă, până sunt calmă,

trebuie să-ţi spun:

eu mi-am pus pentru tine sufletul în palmă

şi tu ai luat viaţa în răspăr,ca un

vinovat de vina tuturor,

rătăcitorilor pe-al poeziei drum!

 

 

Nuuu,să nu-mi spui că acum

ai nevoie de cuvinte care vor rămâne,

că niciodată şi nicidecum

nu te vei despărţi de mine,

că timpul cuvintelor pentru noi

de-acum va-ncepe…

m-ai luat de proastă odată,dar voi

şti ce să fac, mi-e imposibilă uitarea

şi situaţia e clară:

ai jucat la cacialma,pa şi pusi,

ne vom vedea la primăvară!

 

MARIN  MOSCU

La pomul lăudat

M-am săturat de alergat

La pomul lăudat de-acuma,

Şi astăzi,ca şi altădat’,

Îl laudă doar unii numa’

 

Cei şmecheri şi cu mult tupeu

Ce fură,fură şi zâmbesc,

Cum ţin la libertate, eu,

Şi când îi văd îi ocolesc.

 

În pomul lăudat cresc, iată,

Gogoşi politice,speranţă,

Politicienii îi dau roată

În a votării dimineaţă.

 

Eu, cum deschid fereastra vieţii

Şi-o şterg de pete de lumină,

Mă şi ademenesc băieţii

Cu promisiuni, sperând să ţină.

 

Ca profesor de matematici,

Însă sunt foarte calculat,

La pom să meargă doar bezmetici,

Eu n-oi mai merge niciodat’!