Yîlmaz ARSLAN

Yîlmaz ARSLAN, născut la 12 ianuarie 1968 în Okmeydanî, Istanbul. A absolvit învăţământul primar şi cel secundar în diferite şcoli din Istanbul apoi Facultatea de Ştiinţe Economice şi Administrative din cadrul Universităţii Gazi (1990). Din 1984 a început să publice poezii în diferite reviste de artă şi cultură iar odată cu anii studenţiei, poetul a abordat un stil poetic nou cu deschideri spre orizonturile artei reale în ceea ce priveşte viaţa şi literatura dar şi cu deschideri spre orizonturile culturii universale. În 2002 a primit premiul „Orhon Murat Arîburnu”.

Volume publicate: Scrisori de apă (1995), Copacul luminii (2002), 104 poeme alese (antologie poetică împreună cu Hüseyin Alemdar şi Mor Taka Yay, 2005),  Zamfir (2008), Sânge risipit (2012).

 

 

BALADĂ

 

te-ai născut din mare şi te-am sărutat

 

niciun poem de-al meu nu s-a numit încă turcoaz,

în nopţile gri, zilele mele turcoaz îmbracă faleza

în rochia speranţei,

focul a adus lângă mine o garoafă

cel care a plecat de lângă mine

m-a legat la ochi cu cravata,

eram asemenea unui copil cuminte care asculta

muzica ploii lăsându-şi pletele în bătaia vântului

şi a dragostei

 

te-ai născut din ploaie şi te-am sărutat

 

femeia mea turcoaz,  niciun copil de-al meu

nu îmi poartă numele deşi eu sunt călătorul

care a ieşit din mări şi a traversat

pădurea în flăcări

pentru a-ţi aduce frumuseţea trandafirului

mi-am ridicat fruntea spre nori şi am plâns

zile întregi

într-un rondo pentru certăreţi –

neatent ca un visător

mi-am şters lacrimile în întuneric

iar în paginile foşnitoare ale zilelor

mi-am furişat sufletul

te-ai născut din vânt şi te-am sărutat

 

păsări de oţel vânează iubirile

în pieptul meu se aud acorduri de serenadă –

unei înfrângeri nicicând nu i-am dat un nume

însă râsul acesta nu este al meu –

Firuze,  ce ape te ridică pe sus,

ce cameră cu miresme de busuioc te aşteaptă

există un balcon în care se aude

fiecare bătaie a inimii

fiecare singurătate poate fi glonţul

care va lovi pe neaşteptate

 

te-ai născut din soare şi te-am sărutat

dar ai rămas o promisiune

ruptă în bucăţi

 

MIM

MIM[1] ,

OARE AM AJUNS LÂNGĂ TINE, MIM?

Peste câmpia sufletului tău m-am prăbuşit,

eu sunt ceea ce sunt ori ceea ce nu sunt

adică cel născut din albatroşi, MIM

aşa cum spun unii fără ca eu ştiu

MIM,

cine sunt eu? cine ştie dacă nu sunt chiar tu

AM AJUNS, MIM

noduri cioturoase îmi sugrumă respiraţia

mereu cu sufletul însângerat

eşti cadoul meu din şiragul de mărgele rupt,

cu nicio flanelă nu te mai pot încălzi

rămân îngrijorat asemenea unui părinte

draga mea, la atingerea ta

simt că răul cel mai mic

se poate ascunde în oricine –

nu mă întreba de ce sunt ceea ce sunt.

fără tine îmi pierd

cumpătul!

 

Prezentare şi traducere în limba română de Niculina OPREA

 

[1] În text cu înţelesul de ,,mamă”. MIM este corespondentul literei m în alfabetul arab (sursa: wikipedia).