Nicolae MAREŞ: Mihai Eminescu în polonă – De cîte ori, iubito… sau despre iubirea tragică care durează veacuri
Poezia – De cîte ori, iubito…, încadrată în ciclul veronian, a apărut în 1879 în ”Convorbiri literare”, cu titulul reluat în incipitul poeziei/folosite fiind puncte de suspensie/, are menirea de-a rememora o suferinţă provocată de clipele pierdute de două personaje, sugerat fiind pierderea de cuvintele „mi-aduc aminte”:/wspomnę/. La fel şi vocativul „iubito” (ukochana) […]
Leonida MANIU: Elanurile lirice ale Vedelor
Literatura care se naște pe pământul Indiei începând cu mijlocul celui de al doilea mileniu î.e.n. și până la jumătatea primului mileniu al aceleași ere, după năvălirea triburilor ariene peste cele ale autohtonilor din actualul Pandjab, este cea vedică. Termenul veda înseamnă știinţă sau cunoaștere sacră relevată de către ”Cel ce există prin […]
Daniel ONACA: POEZIA NORDULUI
Dragoste, moarte şi singurătate[1] Lirica poetei scandinave Tua Forsström (n. 1947) Într-o seară de octombrie am vâslit în largul lacului Vântul bătea tare şi valurile duceau înspre insule micuţa barcă din fibre de sticlă împrumutată mie de Lasse Voiam doar să înec peştii aceia Mi-e atât de dor de tine Totul era uşor […]
CRONICI ȘI RECENZII: Ioan HOLBAN – De-acolo încolo: poeme din vremea cînd omenirea se păcătuiește
În pofida aparenţelor, Constantin Cubleşan, un critic şi istoric literar cu o activitate prodigioasă, nu scrie în volumul său de versuri, În marea dezordine a lumii (Editura Junimea, 2017), o poezie religioasă, în felul aceleia din cărţile lui Bartolomeu Anania, Daniel Turcea, Ioan Pătraş, Paul Aretzu, Ioan Pintea, Marcel Miron sau Gheorghe Simon; lirica […]
CRONICI ȘI RECENZII: Adrian VOICA – Coerenţa universului liric
Volumul Urechea lui Malhus de Mihaela Grădinariu (Ed. Timpul, Iaşi, 2017) este o reală sărbătoare a poetei. Autoarea se mişcă într-un univers liric fabulos, dominat de culori vii, în care cuvintele se asociază în sintagme neaşteptate, generând poezie de bună calitate. Tributară dogmei creştine şi diverselor idei de inspiraţie biblică (titlul cărţii o […]
CRONICI ȘI RECENZII: Ion Gheorghe PRICOP -Daniela Oatu sau secretele unei lirici la vedere
Cartea de poezie Fantasmele Versului Rău, recent apărută la editura ieşeană Timpul, şi semnată de poeta Daniela Oatu (n. 16 apr. 1967, Petroşani) se adaugă volumului de debut Eternitate fragilă. Autoarea propune o incursiune în lumea „Versului cel Rău“. Metafora care dă titlul lucrării defineşte noţiunea de eu liric, mereu neastîmpărat, lucid, dar şi […]
CRONICI ȘI RECENZII:Ion Gheorghe PRICOP – Simion Bogdănescu sau metafora singurătăţii totale
Imperative ale conştiinţei morale m-au condus, în sfârşit, şi spre poezia lui Simion Bogdănescu, cunoştinţă veche, de pe vremea când el se chema mai mult Ion Puflea şi publica versuri în antologiile noastre judeţene. Se număra printre confraţii care îşi făcuseră timp să vadă şi să priceapă ce vrea scrisul meu, în proză şi […]
CRONICI ȘI RECENZII: Mioara BAHNA – Volumul de poezie ”Fluturi de trup” de Nicolae Vălăreanu Sîrbu
Două sînt reperele principale ale perspectivei lirice din volumul Fluturi de trup – Editura Blumenthal, București, 2015 – al lui Nicolae Vălăreanu Sîrbu, sugerate încă din titlul cărţii: iubirea și creaţia. Acestora li se adaugă, pe parcurs, altele, simţite ca ineludabile, impuse de cotidian, între care singurătatea sinelui în lume ori condiţia omului, […]
CRONICI ȘI RECENZII: Dana Nicoleta POPESCU – Refugiu în slovele ascunse
Uneori un volum apărut schimbă complet percepţia despre un scriitor; alteori se revelează o nouă faţetă a personalităţii sale, iluminând portretul deja existent. Astfel s-a întâmplat cu volumul de versuri al Doinei Bogdan-Dascălu, Albastrele semne, apărut la Editura Anthropos. Stilistician, critic şi istoric literar, cercetător ştiinţific, editor, Doina Bogdan-Dascălu a debutat, în […]
CRONICI ȘI RECENZII: Diana Dobriţa BÎLEA – În căutarea sinelui suprem şi a absolutului lumii
Mircea Lungu îşi începe al treilea volum de versuri, Trenul de marfă (Ed. Ex Ponto, 2016), convertind un trecut necesar într-un prezent continuu prin folosirea atît a invitaţiei, destul de discrete de altfel, la un exerciţiu de imaginaţie din partea lectorilor („mi-ai pus apăsat arătătorul pe frunte/ conturul feţei desenînd, apoi…”), cît şi […]