Dor de Topîrceanu
Cînd soarele se-arată iară
Şi înverzeşte bine lanu’,
Cînd peste tot e primăvară,
Ne este dor de Topîrceanu…
Cînd pe trotuar fetele saltă
Şi-i cald şi soare cu toptanu’,
Că-mi vine să las toate baltă,
Ne este dor de Topîrceanu…
Cînd sus pe culme Toamna-apare
Şi-i plin de must şi lume hanu’.
Cînd pleacă păsări călătoare,
Ne este dor de Topîrceanu…
Cînd auzim, în prag de iarnă,
Un cri, cri cri umil, sărmanu’,
Ce-n suflete durere toarnă,
Ne este dor de Topîrceanu…
Cînd printre crengi trosneşte gerul
Şi toarce pe cuptor motanu’,
Cînd căutăm în cărţi misterul,
Ne este dor de Topîrceanu…
Cînd anii ni se-adună-n liste
Şi-n inimi ne-a rămas aleanu’,
Balade vesele şi triste,
Ne este dor de Topîrceanu…
Cînd toţi cu rang de chiriaşi
De dor ne umplem geamantanu’
Şi ne-ndreptăm grăbiţi spre Iaşi,
Ne este dor de Topîrceanu…
Ne este dor de Topîrceanu,
De-al său balsam cuceritor,
Ne este dor de el tot anu’
Şi pururea de el ni-e dor!