Ziua de cumpănă

e ca oricare zi structurată

după modelul suferinţelor clasice

prinse în micile năvoade

când pescarii afişează intenţiile de a se îmbăta

lângă dig

e o zi cu anunţuri stupide

care pot instala panica

femeile îşi vor trimite pruncii

să doarmă în peştera din galaxia vecină

unde gerul muşcă sălbatic carnea timpului

ca o fiară ce a evadat cu un scop anume

 

e ziua în care pot vorbi prin toate gurile de aerisire

şi cioburile unei dimineţi perfecte

să îmi taie respiraţia adevărului

piatra mea de rezervă aruncată în gol

nu mă voi descurca înnodând sentimentele în barbă

până când taraba nu ia foc

 

e ziua ce şi-a legat zdrenţele de trupul bolnav

croind după tiparul de rezervă un singur destin

„să mă opresc la trecerea de pietoni’’

spunea astrologul de serviciu

între a şasea şi a şaptea linie a zebrei

acolo cercul prinde contur

 

e ziua mea de libertate

şi oricâte sarcini mi-aţi pune în cârcă

tot voi învăţa să-mi întind obrazul palid

 

Limba neamului

ne e limba ca o cobiliţă arcuită

peste sufletele ce aşteaptă

reîntoarcerea poeţilor dispăruţi

cu ceara lipită pe unghia dreaptă a vremii

cad pădurile de brazi şi vântul poartă vreascurile

până la spirala întunecată

 

ne e limba Dunăre ce curge peste ogoarele pedepsite

de plânsul în scutece de cânepă

crescută în galaxia vecină

unde s-au ascuns bătrânii de teama necuvintelor

şi pasc turmele albastrelor gânduri

 

ne e limba somn când păsările atacă zarea

trasând semne pe harta cerului

şi ochiul magic îşi deschide pleoapa

udând fiecare destin

 

ne e limba culoar de foc în inimi

şi pulsează odată cu silabele răsturnate

pe covorul verde

al câmpiilor atemporale unde soldaţii îşi odihnesc caii

la umbra neîmplinirilor

 

ne e limba floare de crin doar atât

cât vor fi urme de opinci

prin ţărâna lăsată de Bunul Dumnezeu

între coastele Carpaţilor

 

 

Moşteniri

ne-au tăiat picioarele şi copacii au lăsat crengile

să se hrănească din sângele închegat pe buzele pământului

ţărâna avea gust amar şi se aduna lângă trunchiul vremii

castele de ceară la marginea unei dimineţi

în care poporul se va trezi

cu visurile amputate de minţi bolnave

 

ne-au lăsat cu batistele fluturând în gările pustii

unde amintirile au ruginit pe şinele dilatate

e vorba de trenul care trece anual

cu buchete de speranţe culese la malul mării

şi depozitate în vama de răsărit

 

ne-au trecut prin sabie cuvintele

şi morţii i se face milă de veşmintele spintecate

ea pune preţ pe lacrimile unor tineri

veniţi să-şi ceară moştenirea

trăgând cortina după fiecare act jucat în direct

 

ne-au sărăcit în plină iarnă şi zăpada va îngheţa ferestrele

universului paralel cu destinele noastre

nu ne-a mai rămas nimic

după atâţia ani de incertitudine

locuim într-un gol imens şi respirăm trecerile

 

Graffiti

libertatea e relativă ca şi visurile

unele prind aripi altele se îneacă în râul de smoală

de la marginea lumii

pustiul şi-a făcut culcuş în inimile noastre

umbrele grijilor cad peste trupuri de sare

 

candela pâlpâie la fereastra clepsidrei

unii stau chirciţi în colibele vechi

şi aşteaptă sunetul goarnelor

e război în cetatea vecină s-au răsculat spectatorii

nu le plac imaginile cu sacrificaţii din pădurile de brad

ei merg să taie în pătrate perfecte muntele de cristal

 

cuvintele se îneacă în plânsul dimineţii

când soarele neputincios îşi întrerupe somnul

vulturul desenează cercuri perfecte

un refugiu ideal pentru bolnavii de viaţă

 

ne-am prins în hora neputinţei

şi ochii nu pot susţine câmpul de lumină

pe zidul sudic au trasat linia continuă

 

totul e relativ

 

Închiderea

în casa mea dorm suflete de cristal

le văd topindu-şi culorile

unele au cercul prins de spate

altele fac diverse combinaţii

cu figurile geometrice

când păsările pleacă oftează pe la ferestre

pătându-şi mâinile cu gri

e un semn de laşitate dacă privim

din colţul întunecat al sufrageriei

poeţii nu mor atât de uşor

ei au cuvintele în sânge

le-au fost injectate de la naştere

poeziile circulă prin casa mea

de la inimă la inimă

e un transfer de energii şi ne ghidăm după stele

avem un ritual străvechi

bunicii se îmbracă în blănuri de urs

şi cheamă spiritele

la marginea pădurii

noi ne bucurăm să putem lăcrima

în game diferite

cu spinii pe frunte

 

casa mea e o cruce