Lecţia de istorie

Când soarele ţi se-nfige în sânge

sub arşiţa necruţătoare

şi toţi au înnebunit de căldură

poţi să spui şi tu adevărul despre trădare

fără teama că vei fi pedepsit

 

aşa cum viteza luminii este egală

cu viteza întunericului (te repeţi)

reducerea la absurd este egală

cu ridicarea la aceeaşi limită

de un de rezultă că

adevărul rămâne o vorbă goală

pe care ne chinuim de milenii

să o umplem cu înţelesuri de aur –

licitaţi băieţi numai licitaţi

ca să crească preţul nimicului

 

aşadar ea – cu prea multă graţie –

păşea prin câmpul de maci

ca peste purpura senatului roman

istoria se află mereu dedesubt dar Tacitus

a preferat să tacă despre asta

 

„Tu erota kai tu Tanatu”*

Când ţi s-a arătat într-un amurg

după o aprigă partidă de sex

Josef Mengele avea părul blond şi creţ

ochi albaştri ţâţe enorme şi o crupă de iapă

te-ai lăsat studiat pe toate părţile

dar nu ai înţeles atunci şi acum te tot întrebi

care erau planurile ştiinţifice ale doctorului

din visul acela

 

* * *

Visul în întuneric

este obligaţia acestei zile

uită visul cu ochii deschişi

care te-a umplut de iluzii

sub pleoapă colcăie adevărul

anatomia fericirii îşi dezvăluie

planul grotesc

colecţia de păpuşi

cu zâmbet standardizat

nu mai valorează doi bani

pe piaţa liberă a vieţii

pe cine ai iubit dacă

nu ai auzit geamătul mamei

şi cine te-a iubit dacă

nu ai văzut uciderea tatălui

ia-ţi în spinare sacul

cu toate zilele care ţi-au rămas

şi trage pleoapa peste ele

cu zgomot/ cu furie

precum poarta grea

peste o proprietate pustie

 

Şcoala de muzică

Nimeni nu urcă pianul pe scări

sau poate-l coboară

în sala cu peretele alb

profesoara îşi cercetează-n oglindă

sânul drept

în sala cu peretele mov

eleva sfioasă îşi trage mai jos

jartiera de pe pulpa stângă

 

nimeni nu urcă pianul pe scări

sau poate-l coboară

* „iubirea şi moartea lui”