LIRICĂ SLOVACĂ – Dalimir STANO

Dalimír Stano, poet, editor, om de cultură slovac. S-a născut în 10 februarie 1955, în Trenčín. Absolvent al Şcolii Tehnice Superioare din Bratislava. Din anul 1981 se stabileşte la  Košice, unde se angrenează în activităţi cu caracter cultural. Între anii 1997-1999 coordonează colecţia Klub Ozvena a Editurii Slovo (Cuvântul), apoi colecţia DALi (Atelierul autorilor de literatură). Activitate la mai multe edituri din Košice, precum şi la Editura Societăţii Scriitorilor Slovaci din Bratislava. Din 2004, este secretarul Filialei Slovaciei de Est a Societăţii Scriitorilor Slovaci. A fondat filiala Centrului Slovac PEN din Košice (2007) şi Editura DALi (2008). Volume: Esenţa voastră (1997), Oxana (1998), Carcera (2001), Caruselul (2003), Lozul existenţei mele (2005), Edo e numărul nouă (2006), Baladele diabolice (2007), Flexibuk No. 3 koh-i-noir/Flexibuk No. 3 myslím (2014), Fagi sălbatici (2014) etc. Împreună cu Richard Kitt a publicat un volum de poezie interactivă – Poemat 2007. Este autorul textului pentru muzicalul de succes Kubo (2008).

 

Rondo despre siguranţă

 

Rămâi în siguranţă, la adăpost

când se apropie frigul.

 

Ţi-e teamă? Fără vorbe de prisos

rămâi în siguranţă, la adăpost

căci – cine ştie dacă

te voi iubi.

 

Rămâi în siguranţă, la adăpost

când se apropie frigul.

 

 

vede şi trăieşte                                

 

s-au copt prunele

în grădina din susul satului

în care-am crescut

 

văru-meu Dano

mă ducea de mână

era atât de mare

 

el a şi rămas la fel

pe când eu am crescut, am crescut, am tot crescut

 

în copiii săi

în grădina din spatele curţii

(vede şi trăieşte

ceea ce      acum celebrăm

amândoi bem)

până când fac magiunul

 

 

doar acel animal                                                              

 

câinele cunoaşte scările

pe care nu o dată a luat-o la fugă

din bârlog către oameni

 

şi după miez de noapte

se smuceşte precum viforul

şi amuşină cenuşa

 

în casa cea verde

deşertăciunea e cioplită cu dalta

în marmoră

 

cine ar fi bănuit

că fidelitatea poate ucide

(doar acel animal

 

mai trăieşte aici

fugar şi nobil)

din tristeţea sa

 

 

şi anul acesta

                                        

lemnul neprelucrat

care se foloseşte

pentru grinzi groase

 

abia acum creşte

dar deja respectă forma cuvenită

pentru un grindiş bun

 

casa de sub acel acoperiş

e de-acum de demult             de demult

la marginea pădurii

 

copilul îşi dă silinţa

aduce în mână o aşchie

(şi anul acesta

 

femeia va naşte

iar bărbatul ei va tăia un pin)

pentru şindrila cea nouă

 

 

poem                                                                                                    

 

cuvintele se grăbesc

curajos şi ordonat

ca şi când îţi ţii

 

respiraţia deodată se stinge

pe pleoapele cuiva

se lasă şi repetă

 

asta trebuie

(dacă trebuie să continui)

(lângă cineva) cuiva

 

restituit

 

 

pârnaia                                                               

 

stau

şi mă grăbesc

să-ţi ating

părul

cu buzele

…………………………..

vântul e un halterofil

îţi ridică

urmele

la mine în păr

 

ia cu sine

un camion

de cer

albastru

curat

 

eu doar celula

din ecou

mă închid

în patru voci

 

niciodată

niciodată

niciodată

niciodată n-o să mă schimb

 

stau

şi mă grăbesc

de-mi tremură buzele

 

Prezentare şi traducere Dagmar Mária Anoca şi Lucian Alexiu