Printrerînduri

— Mulţumescu-ţi, Doamne, pentru strofice gînduri —

fuioare nesfîrşite-n alegorii, ajurate printrerînduri —…

De-ndată ce-ai cătat, legiuit, în hexagonale irizări,

nimic nu va mai fi scrobit, ca-n ternele poetizări…

Învelite-n tuci, înceţoşate generaţii, ce-au extras asul de pică,

pipăie harta-ntreagă printre căscatele uluci, cică

se-mpart duble cetăţenii la vernisajul norilor congruenţi,

unde bunul şi buna — faţă şi profil — s-au declarat absenţi,

la debutul bombatelor ocheane de sticlă ce visează

umblătoare statui păşind dintr-o istorie aţoasă…

Preanobili cavaleri s-au plafonat lîngă ulceaua decoltată,

prea repede te-a stins vîlceaua, iubite grănicer, cotiledonată…

Ţi-ai prins sufletul între nordul mic şi nordul mare,

chintesenţele de pîine sunt invadate de protozoare…

Idei fost-au intersectate de decibeli şi vinete vibraţii,

fregatele şi-au răstignit ambrozia pe plite şi deprecaţii…

Se vînd prozodiile unor meşteri de frig, hulubăriile

stau goale, se zboară tot mai aproape de bălăriile

spiritelor de vată, se crîmpoţesc filoane şi tunici,

doctrine de vanilină se-nchircesc în năravnici tîrlici…

Inter arma silent Musae. Vă-mbolnăviţi de anideaţie

chiar dacă iubirea de glie e-n perioada de graţie…

Las lumea de sparanghel să bată din tocuri deşarte —

picareştii Nori ai lui Magellan acuşi absolvă Belle Arte —…

— Să-ţi dau să scrii şi-nmărmurite piramide de hîrtie ?

— Nu, îţi foarte mulţumesc, am guraliva de mistrie !

Roşu la iubire

Cîtă incertitudine e-n zile de paiantă,

licantrosofi din măduva secolelor, bufantă !

Casă de fier ghimpat, perenă casă de piatră,

casă de pariuri literare, parmezan şi pîine pe vatră,

casă de toleranţă zero, casă mustind de cultură,

casă de etnovise cu surpături în osatură,

casă de marcat zăpezile, deficitul de infinit,

casă de modă, zestre cu şar şi şarm înfirit,

casă de sănătate îmbibată-n rezerpină,

casă de fier forjat, non-toxică plastilină…

Ferească Dumnezeu de energiile latente

din corolele doamnelor pluripotente !

Cazone Siberii au plonjat în fandosite şesuri…

Interesele cu ciucuri încă mai poartă fesuri…

Motocoasele au fler, nu dau greş în stogurile

amintirilor policrome. Trăiască droburile !

Lăstarii ne apără — cel mai bun salicilat —

de-ndată ce roz-blogul ni s-a devalorizat…

Facă-se voia ta, Amnistie Generală !

Vii acum cerşind în genunchi o vorbă venală.

Din avene, mai strigă amintiri, hematii de dor…

Nu toate bătăliile-s ravene, nu toate zborurile-s zbor…

Vîsleşte, prietene, antitinitus, vîsleşte,

Şi laşitatea flască trece cu ulei de peşte !

Ţi-am respectat tăcerea, ea mi-a-ncolţit privirea…

Lung-metraje mondene mi-au rotunjit ivirea…

De ce iubesc poetul şi soaţa-i balerină ?

Au aruncat cadastrele soioase-n atrazină.

Ehei ! Lipa-lipa-lipantil, scobutil şi tonotil !

De-atît trotil, îmi împietreşte masca-n vodevil…

Între noi, inimi împletesc pîrguiri în firul epic.

Bun venit, carmine, vinul de hrubă-i antiseptic !

 

 

Acru-amarǎ

Un cîntec îşi alinǎ singurǎtatea

La capǎtul curcubeului:

 

Franjurii cerului sfîşiat în patru,

Rana sfertului şchiopǎtînd de-a latul,

Laşitatea leului dupǎ clipa de junglǎ,

Frica brizei zgîriatǎ-ntr-o stîncǎ,

Praful sacului deşertat într-o doarǎ,

Punctul de colb care trage sǎ moarǎ,

Negrul ideii în cumpǎnǎ de fum,

Scînteile buburuzei traversate de drum,

Verigile lanţului prǎvǎlit din iubire,

Somnul cositorului din nefericire,

Paginile iluziei împletite în şase,

Gîndul de ieri cu marginile roase,

Paiete de foc pe-o iubire de-o varǎ,

Mǎtasea din cer rǎmasǎ fǎrǎ scarǎ,

Chiotul drumului gata de plecare,

Cauciucul pasului oprit în parcare,

Pasǎrea, în stoluri scrumite,

Zborul pribeag din ou spre dolomite,

Statul în viaţǎ în veci într-o dungǎ,

Piersica vrǎjitǎ de larma din strungǎ,

Clopotele destinului furat într-o searǎ,

Rînjet de ciob blond ciupind o vioarǎ,

Gura de jar mirosind a secarǎ,

Dîra de cenuşǎ coborînd acru-amarǎ,

Mulţimea de „tu“, zarva lui „noi“,

Strigǎtul de luptǎ din ploi…

 

Un curcubeu îşi alinǎ singurǎtatea

La capǎtul cîntecului…

 

 

Lebăda neagră

Spui că n-ai dansat niciodată cu o lebădă…

Epoca de aur a deghizat balerinele

operei regale în raţe sălbatice…

Fetele urîţele scriu tratate filosofice

din călimări de sare-amară…

Paravanul chinezesc din budoar

e pictat cu cocori aurii în veşnic zbor…

Mini-activistele au fost întotdeauna

rîvnite de ciucurii claselor sociale…

Te-ai împiedicat de codul eticii,

de codul manierelor elegante,

de codul de bare,

de codul numeric personal,

de codul străzilor pavate î.e.n. …

Ai încurcat cifrele eternităţii,

nimerind doar numere impare,

iubirea de lignit…

Ai despicat ce ai nuntit…

Ai făurit nobile sinteze ale timpului

trecut, prezent, viitor…

Ai lovit albul, te-ai lovit de negul negru…

Noroc că Dumnezeu era prin preajmă… !

Torcătoarele atente la est au rupt firul

istoric şi l-au reînnodat ca la carte…

De ce ai ales monoclul calculatorului ?

De ce n-ai plecat în fruntea stolului ?

De ce ţi-ai ascuns biletul cîştigător

într-un dicţionar ?

De ce nu te-ai uitat circumspect

spre legendarul puf al gloriei ?

De ce n-ai scris oda războiului de ţesut ?

De ce n-ai scos în afara legii

carnavalul nisipurilor mişcătoare ?

 

Pînă se dezmorţeşte sistemul binar,

pînă ochii vor rîde doi,

pînă albi porumbei vor culege măslinul din noi,

pînă vom pune-n loc de livadă albine-n roi,

zboară, lebădă neagră, spre cifra eternităţii !

Cuiul

ruginit

al universului

a căzut

în cealaltă

eră

glaciară…