George Popa
Lui Traian Diaconescu
Aceasta-mi fu chemarea în ora pământească :
Cu-o zodie mai pură îmbogăţit-am cerul,
C-un cifru de zbor ultim am dăruit misterul.
Cel care-o să-l dezlege, din nou o să se nască :
Va fi prietenia din toate mai cerească.
Traian Diaconescu
Lui George Popa
Erai atunci semn de mirare,
Umblai desculţ prin Paradis.
Acum eşti semn de întrebare
La poarta unui ţărm proscris.
Cobori ca o cometă-n zare
Destinul fumegă-n ascuns:
E sfinxul tău cu întrebare,
Dar nici un zeu n-are răspuns.
George Popa
Lui Traian Diaconescu
Pe când umblam, cu luna, „desculţ prin Paradis”,
Luceafărul, ’nainte de-a fi orbit de soare,
O rază pelerină în zori mi-a fost trimis
„Să scrii cu ea – ţi-e soră – prin neguri călătoare,
Îţi luminează paşii spre Marele Deschis.
Traian Diaconescu
Lui George Popa – scrib divin în ceas creştin
Soarele-i un gureş nufăr,
Crini răsar în Europa,
De nimic eu nu mai sufăr
Când citesc pe George Popa.
Verbul lui e sacru număr,
Scăpărând printre comete,
Un heruv îi stă pe umăr
Şi sfinţeşte apa-n Lethe,
George Popa
Cerc sfânt
Anii mei de crin,
anii mei de rouă,
v-am fost pelerin
între ţărmuri două –
omenesc-divin.
Voi mi-aţi tiparul
din lut sfânt suind
şi mi-aţi dat preaclarul
minţii – fulgerând
cerul, nehotarul.
Cu un verb de rouă
şi aripi de crin,
scris-am Carte nouă,
dar să vi-l fac vouă,
cei cu gând divin.
Demiurg de rouă
demiurg de crin,
în ce haină nouă
voi fi mai deplin
dincolo de-amin ?
Traian Diaconescu
Lui George Popa
Dincolo de-amin,
Vei fi duh divin
Din duh carpatin,
Zbor inteligibil
Peste transposibil,
Demiurg de rouă
Într-o lume nouă,
Veşnic pelerin
Prin codrii de crin,
Dincolo de-amin.