Necreată lume….

Necreată lume, după-a nu si-a fi,

înmirînd asteaptă a se face zi,

însă Unu’o tine gîndului din noi

ca eternă cale ce-i acum si-aci….

Primul pas rămîne asezat sub Măr

să încerci zadaru’închis de adevăr

fără a-l culege…. Culmea unei vieti

cuibărită’în crucea naltului cobăr,

peste trup si minte cum un hidrargir,

strînge-o drept tezaur si izvor sotir.

Scoate la lumină din latentul foc

tot ce nu-i să ardă-a Sarpelui potir.

Însă mai cu seamă ai de înteles

că doar linisti pure trinitar te tes

cu cel echilibru’în vălul sapient

cînd oglinzi seminte simple sinei ies….

Peste al cincimii

Cel fără dorintă, dacă’în necuprins

pleoapele deschide spre un trup învins,

deslusi-va astfel binele deplin.

Dezlegat de semne, sens va fi atins….

Pacea nesfîrsită si lumina-i vor

dărui stiutul purificator,

ca, privind într’însu-i, chiar să vadă tot:

pleava celor fapte, mintii athanor,

retopite’în magma ultimului drum,

amintind de vina-i, pururelnic scrum….

Într-o cugetare fără pic de gînd,

asezat oriunde drept aici si-acum,

nu se destrăma-va celor care-l cer

rătăcit obadă’în roata de mister.

Însă toate-acestea cad în crezămînt,

peste al cincimii întălmut eter….

Absenta

Lumen iluzoriu cerului a scris

Luna – roată-a mortii – reflectînd un vis

odrăslit de Soare pururei pustii

si’în oglinzi de pară ce ofrande ni-s

pe nimicul beznei urcă tainic drum.

Chiar de e absentă, iată, o văzum

sub deplin dezgustul rodului din ochi:

strălucire-afară, însă’în miezu-i fum….

Astfel nopti si zile tenta a deprins

unuia ce nu e si, sălas atins,

i-a primit tăcerea precum adevăr

într-o aparentă de tăciune stins.

Tot asemeni torta vietii noastre bînd

calmă nemurirea lasă-acelasi gînd

de vacuitate prinsă’în avatar;

are-într’însa raza, dar prin gol orînd….

 

În temei stau toate

Nenăscutul tace întru cel născut….

Dincolo de valuri nalt ocean s-a vrut

purure oglindă a se mistui….

Sigură-i doar moartea, restu-i vis părut….

Dorul în nepreget de l-ai sti desert

si spre-adînc ti-ai spune: „– Umbră-s ca să iert

mută’întunecarea celor care-ascund

adevăr si soare sub al lunii sfert”,

devenirii mintii i-ai aduce gînd….

Crede-în fapta-ti bună, lume tie-ti dînd!….

Rod ce te seduce ca himeric stuf

în lăuntru-ti cuget îl veghează blînd,

nu spre văl de-afară!…. Nimeni calea-ti n-ar

îndrepta-o însă dacă tu măcar

n-ai să vezi prin tine-al mîntuirii chip….

În temei stau toate, nu asa cum par….

Timp învremurind

Toate trec desarte…. Precum jos, si sus….

Lumea cu nimicu-i însuti le-ai adus

prin a ta gîndire gol cînd ai venit

spre-a pleca în golul celor care nu-s….

Pricina’întristării dată să aderi

vesnicului astăzi, fără mîine, ieri,

las-o amăgire unora ce cred

că afla-vor lumen în aievea seri.

După aer, apă, foc si lut purces,

destrămate valmei, ai de înteles

cine esti si încotro sufletul te vrea

dedicat în sine raiului regres….

Moare viata totusi mortii înviind….

A schimbării lege’în mistuitul jind,

ducere întoarsă, înfăsoară fum

pe un ghem de aur, timp învremurind….