Istoria mea

suntem la a treia generatie de bolnavi incurabili

bunicul a ratat sansa de a muri în război

si-a tinut toată viata piciorul de lemn

pe măsuta din colt

si noi făceam glume proaste punându-l

când pe foc

când cumpănă la fântână

el ne mângâia pe frunte

ca să ne binecuvânteze

viata asta

ce seamănă cu o hârtie mototolită

 

tatei îi plăceau caii

avea o herghelie mare desenată într-un tablou

agătat la capul patului

strângea nutret în fiecare toamnă

si iarna prin gerul cumplit

hrănea animalele venite să-i împlinească visul

 

nu vorbesc decât în somn

despre muntii ce cresc în cosul pieptului meu

 

unii au făcut pârtii

altii case de vacantă

 

Până la marginea lumii

mergeam la pas si eu si calul

fără urmă de regret

privitul în urmă era doar un obicei

si când imaginea zidului a devenit o linie m-am oprit

totul e atât de egal cum nu mi-as fi imaginat

si noi suntem egali Dimitrios

în fiecare zi ne cărăm cadavrul în spate

în fiecare zi e o cumpănă

si nu mă pot opri acum

 

stiam asta de la prima spirală

când tu mi-ai soptit la ureche

vezi că suntem la fel cu unghii încărnate

cu buze arse si aripi ce se desprind în bătaia vântului

si eu am râs

cum as face si acum

 

m-am oprit că linia se distingea tot mai putin

si calul începuse să tragă înapoi

el stia unde zac hoiturile pe care călcase în vietile trecute

rana se vedea încă

l-am tras de căpăstru

certându-l

 

mergeam la pas si eu si calul

ca o eliberare vedeam drumul

si tăcerea se lăsa mai mult

între lumi domnea pacea

 

suntem egali cu linia trasată

în suflet

 

Câteva ore mai târziu

ai rămas singur într-o cameră mică

întrebându-te

,,ce naiba fac fără ea,,

….

,,dar cu ea,,

si vecinii băteau în pereti să nu-ti mai urle inima

să nu le mai deranjezi programul de iubit

ai făcut un dus

te-ai ascuns în halatul primit de la o femeie

care obisnuia să îti citească povesti

până la miezul noptii

ai iesit pe balcon

si te-ai întors

te-ai privit în oglindă întrebându-te

,,ce naiba fac fără ea,,

….

,,dar cu ea

că locuieste în mine ,,

si vecinii băteau în pereti să nu-ti mai urle inima

să nu le mai deranjezi programul de iubit

te-ai asezat pe pat

cu ochii închisi

apoi te-a atins pe umăr

si ai înteles că ea poate să fie oriunde

ea vine când o chemi

să vorbiti despre treceri

 

ea locuieste în tine pentru o vreme

 

Somnul din această dimineată

Dimitrios doarme cuminte

ca un copil învelit în scutece de iarbă

si visează nasterea fratilor si surorilor

din când în când tresare

iar eu îl mângâi până visul se sfârseste

ca să îsi poată îmbrăca haina de stele

să umble cu pietre în buzunare

lovind animalele ce i-au descoperit

cadavrul

 

Dimitrios nu vrea să se ridice

e mai greu să-l conving acum

si sabia rămâne înfiptă

între vise si credintă

 

Dimitrios cântă deasupra lacului

simfonia unei nopti de neuitat