Leonard Gavriliu (n. 1 aprilie 1927, Pașcani) este un psiholog, scriitor, publicist și traducător român. A publicat poezie, proză, critică literară, eseuri, studii științifice. Studii elementare și gimnaziale în orașul natal, iar liceale la Cernăuți, Pitești, Iași și Timișoara. Student medicinist în anii 1952-1955, la Iași și Timișoara, iar în 1955-1956 student la Facultatea de Filologie a Universității din București, de unde se retrage ca să se încadreze în redacția revistei Scrisul bănățean, la Timișoara. În anul 1966 a absolvit, ca șef de promoție, Facultatea de Filosofie a Universității din București. În 1974 a obținut titlul de doctor în Psihologie la Universitatea A.I.Cuza din iași, cu teza Structură și determinism în psihologia abisală. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România din 1956. Este primul traducător în limba română al operelor lui Sigmund Freud (1980) și Alfred Adler (1991).

Activitate publicistică

A debutat cu versuri (1939) în revista Luminița, scoasă de profesorul Ion Mitroiu la Gimnaziul CRF din Pașcani, iar cu proză (1947)în revista Pygmalion din Iași, la recomandarea lui George Mărgărit. A fost redactor la ziarul Luptătorul bănățean din Timișoara (1948-1952), secretar de redacție și șef secție critică literară la revista Scrisul bănățean (1956-1961), fondator și redactor-șef al revistei Studium din Suceava (1970-1972), redactor și șef de rubrică la ziarul Informația Bucureștiului (1972-1989), consilier al editurilor IRI și Univers Enciclopedic din București (1995-2004), consilier al revistei Spirit militar modern. Este directorul fondator al revistei trimestriale Spiritul Critic, care din ianuarie 2003 apare la Pașcani. Între anii 1992/2003, a colaborat asiduu la revistele România Mare șiPolitica, precum și la revista Vremea a lui Adrian Păunescu.

Activitate didactică și științifică

În 1965, pe când încă mai era student, a descoperit o iluzie de greutate radical diferită de acelea de tipul size-weight illusion, iluzia descoperită de el implicând o prealabilă experiență cognitivă, demonstrată experimental (= Iluzia Gavriliu)(vezi Dicționar de cerebrologie, 2008, cap. Iluzie). În perioada 1966-1972 a fost preparator, asistent și lector universitar la Institutul Pedagogic de 3 ani din Suceava. A inițiat și efectuat cercetări sistematice privind relația determinantă dintre interese și aptitudini în dezvoltarea omului, scoțându-se în evidență rolul nefast al cultivării unor interese neconcordante cu aptitudinile reale ale individului. În 1968, fiind și ghid ONT, a argumentat necesitatea înființării unei discipilne aparte, Psihologia turismului, utilă tuturor lucrătorilor din acest domeniu și în mod special ghizilor (a se vedea revista SUCEAVA/iunie 1968). Din 1974 este doctor în Psihologie. Sporadic, între anii 1984-1987, a predat și un curs de Psihologie a muncii industriale la Institutul Politehnic din București. În perioada 1994-1996 a fost expert parlamentar în Senatul României.Operă capitală: elaborarea unui dicționar de cerebrologie (ediția princeps, 1998), unde a formulat, între altele, legea coextensiunii anatomofuncționale CREIER – ORGANISM. Autor (1998) al ipotezei că aporiile lui Zenon din Eleea sunt expresia kineziagnoziei de care suferea filosoful grec, adică a incapacității patologice a acestuia de a percepe mișcarea și de a o admite ca atare (vezi Dicționar de cerebrologie, 1998, 2008, art. Zenon). Meditații perseverente, inclusiv experimente imaginare referitoare la noțiunea de psihic, la așa-numita relație corp-psihic (body-mind), soldate cu admiterea supoziției lui Daniel Cohen că memoria omului postuterin rezidă în genele necodante, supranumite silențioase. A demonstrat cu eleganță acest fapt: de vreme ce reflexele și instinctele își au sediul în genele necodante (filogenom), în mod necesar deprinderile etc., în general conștiința, sunt opera genelor necodante (ontogenom). A se vedea eseul intitulat Anti-Warwick Collins. O filosofie a genomului (2012), unde autorul propune un experiment crucial întru soluționarea acestei probleme fundamentale.

Cărți publicate

Beletristică și critică literară

  • Vânt pe trestii, sonete (1948) – debutul editorial
  • Inconștientul în viziunea lui Lucian Blaga (1997)
  • Cum am „evadat” din Armata Roșie (1999)
  • Reparând zidul, versuri (1999)
  • Aventuri pe Siret, proză autobiografică (2001)
  • Il traduttore tradito per la Casa Editrice Niculescu (2003)
  • Interlocutori din secolul XX (2003)
  • Judecăți critice, vol. I (2004), vol. II (2005), vol. III (2006), vol. IV (2007)
  • Jurnalul anului revoluționar 1989 (2004)
  • Sisif în pisc, poeme (2005)
  • Jurnalul lui Marcel (2005)
  • Polemici necordiale (2005)
  • Aventuri pe Jijia și pe Bahlui, scriere autobiografică (2005)
  • Aventuri pe Bega, pe Dâmbovița și la apa Sucevei (2006)
  • Oameni din Pascani, în câte un interviu-autoportret (2007)
  • Bucuria de a muri, dramă științifico-fantastică în 3 momente (2007)
  • Scrisori de la scriitori (Secolul XX) (2009)
  • Căutătorul de comori, roman (2009)
  • Aventuri pe Bega, pe Dâmbovița si pe Mureș (Pagini de jurnal 1956-1960)(2009)
  • Judecăți critice, vol.V (2009)
  • Virajul, roman (2010)
  • Judecăți critice, vol.VI (2011)
  • Pe urmele unui jurnal ars la Suceava, roman (2012)
  • Judecăți critice, vol.VII (2012)
  • Introducere în psihologia educației (1969)
  • Mic tratat de sofistică (1996)
  • Dicționar de cerebrologie (Creier și psihic) ediția I (1998); ediția a II-a, revăzută și adăugită (2008)
  • Cerebrologie și filosofie. O privire asupra dualismului (2000)
  • Inteligența și patologia ei. Ce este prostia (2001)
  • Sfârșitul Erei Freud? (2006)
  • Scrisori de la Vasile Pavelcu (Istoria unui doctorat în Psihologie (2011)
  • Introducere in Psihologia educației, ediția a II-a (2011)
  • Anti – Warwick Collins. O filosofie a genomului,(2012)

Lucrări științifice

Traduceri

A tradus zeci de volume din limbile franceză, germană, engleză și italiană. Este primul traducător care a tradus în limba română operele lui Sigmund Freud și Alfred Adler.

Premii și distincții

  • Premiul național al revistei România Mare (1992)
  • Premiul Maior Alexandru Chiappella al revistei Spirit militar modern (2001)
  • Cetățean de onoare al Municipiului Pașcani, din 2007

Leave a Reply