Petruş ANDREI – Mihai Merticaru – poet profund religios
Cu volumul de poeme intitulat ,,Fiordurile memoriei” (Editura ,,Cetatea Doamnei”, Piatra-Neamţ, 2014) poetul Mihai Merticaru adaugă o nouă coardă lirei sale, ale cărei note erau prefigurate de celelalte volume de pînă acum, şi anume colocvialitatea. Arhitectonic, volumul este constituit din două părţi: ,,Papier maché” (obiecte din pastă plastică şi ,,Papier collé” (colaj). Admirăm, ca şi […]
Ion Gheorghe PRICOP – Poezia unui trecător grăbit
Deşi aproape consătean, pe Cristinel Popa l-am cunoscut abia anul acesta, cu ocazia aniversării, la Huşi, a vârstei de 70 de ani a criticului şi eminescologului Th. Codreanu. Mi-a spus despre sine că-i reporter la Jurnalul Naţional, pentru zona Moldovei, că este, la origine, matematician, dar că scrie şi poezie, ba chiar şi publică. M-a […]
Badrosat SAJADI JAZI – Referinţe temporale în poezia lui Omar Khayyam
Abstract: Având în vedere abordările conflictuale ale roba′i-urilor (catrenelor) lui Khayyam, în acest articol s-a încercat, pe lângă o abordare a viziunilor comune, şi oferirea unei noi interpretări a roba′i-urilor. Prin urmare, a fost necesară atât o lecturare a catrenelor lui Khayyam, precum şi a scrierilor criticilor săi. Această abordare ia în considerare importanţa timpului […]
Ioan HOLBAN – Locul unde se rostogolesc îngerii
O poezie a departelui, structurată pe o serie de simboluri ascensionale, scrie Marcel Miron în a doua sa carte, Caiere de lumină (Editura Gens Latina, 2015); se remarcă de îndată modul cu totul surprinzător, original, prin care, între semnele „clasice” ale drumului spre înalt – pasărea, aripa, Icar, zborul, scara (lui Iacob), plutirea, visarea – […]
Nicolae MAREŞ – ÎMPĂRAT ŞI PROLETAR DE MIHAI EMINESCU ÎN LIMBA POLONĂ (I)
În exegeza privind creația eminesciană făcută de George Călinescu în monumentala Istorie a literaturii române nu găsim nici un fel de referințe la poemul Împărat şi proletar. La rândul lui, Nicolae Manolescu aminteşte în Istoria critică doar un singur aspect cu privire la acest poem, respectiv „că [acesta] este, probabil, cea mai manipulată din toate […]
DIN POEZIA NORDULUI – Daniel ONACA: Lumea Evei Ström sau poezia ca mister al întrupării
Imagini exterioare ale stărilor interioare Născută în 1947 în Lidingö, o suburbie a capitalei suedeze, Eva Ström trăieşte actualmente în Kristianstad, un orăşel din Skania, situat în sudul Suediei. Autoare de romane, eseuri, piese de teatru, traducătoare şi critic de artă, a debutat ca poetă în anul 1977. De atunci a publicat zece cărţi de […]
Dorin N. URITESCU – O viziune fundamental nouă a interpretării poeziilor: Floare albastră de Mihai Eminescu şi De ce-aş fi trist de Tudor Argeş (II)
Din conţinutul poemei rezultă altceva şi anume, faptul că bărbatul (geniul) a acceptat de mai multe ori starea împărtăşirii erotice, altfel ce rost avea să amintească (să reproducă, de fapt), cuvintele fetei (omului de rând?!) care încep cu „iar […]”, subliniind astfel că personajul masculin reia căutarea adevărului absolut. El nu a proiectat şi nu […]
Leonida MANIU – Imnul în literatura latină
Urmaşii „piosului” Enea, a căror credinţă în zei desăvîrşea cununa unor străvechi şi renumite virtuţi (patriotismul, cultul muncii, severitatea moravurilor etc.), care au făcut din ei stăpînii lumii, nu şi-au canalizat fervoarea religioasă în formă imnică decît sporadic. Pentru vremurile mai vechi, explicaţia nu trebuie căutată în lipsa pietăţii, ci în firea mai puţin expansivă […]
Cristina RUSU – Cartea aştrilor – „computerul ceresc” al lui Ehoh
Exploratorul scoţian James Bruce găseşte (în 1773) într-o veche mănăstire din Abisinia (Etiopia), cîteva copii intacte ale Cărţii lui Enoh. Acei călugări din deşert reproduceau cu fidelitate Cartea, din generaţie în generaţie, imediat ce copiile lor se alterau. Manuscrisul se presupune că este de la sfîrşitul secolului al IV-lea – începutul secolului al III-lea înainte […]
Constanţa NIŢĂ – „UT SCIENTIA POESIS”
În cartea sa, Filosofie şi poezie, Tudor Vianu remarca faptul că epoca modernă, din cauza unei excesive specializări, „a pierdut în mare măsură sentimentul înrudirii profunde dintre religie, filosofie şi artă, subliniind justificat „cât au de pierdut şi filosofia/ ştiinţa/ şi arta din slăbirea sentimentului unităţii lor şi cât au ele de câştigat din reactivarea […]