Daniel Dragomirescu (12 aprilie 1952, Bucureşti). Prozator, eseist, publicist, traducător şi editor. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Licenţiat al Facultăţii de Filologie a Universităţii din Bucureşti. Debut poetic la ziarul „Teleormanul” (Alexandria, 1971); debut în proză cu povestirea „Corabia lui Noe” la ziarul „Păreri tutovene” (Bârlad, 2001).
Colaborări la revistele „România literară”, „Convorbiri literare”, „Nord literar”, „Revista 22”, „Memoria” şi altele.
În 1988 a depus la Ed. Cartea Românească volumul de proză scurtă Sfârşitul nopţii, care nu a fost publicat.
Cărţi publicate (selectiv): Cel din urmă rapsod şi alte povestiri (2002, debut editorial), Liviu Rebreanu. Romancierul şi lumea sa (2002), Nimic nou după Cortina de Fier (2003, roman), Deşertul roşu (2004, roman), Zodia secerii (2007, roman), Cronica Teodoreştilor (2008, roman), Orizonturi interculturale (2012, eseuri), Sfârşitul unei dictaturi (2015, publicistică), Întâlnirea cu Cerberul (2016, povestiri), Dicţionar intercultural (2017).
Nominalizare la Premiul pentru Proză al USR Iaşi în 2009 pentru romanul Cronica Teodoreştilor. Premiul pentru proză al revistei „Nord literar” de la Baia Mare (2016).
Referinţe critice (în volum): Geo Vasile, Prozatori şi eseişti (EuroPress, Bucureşti, 2008), Boris Crăciun, 1500 scriitori români (Ed. Porţile Orientului, Iaşi, 2010). Redactor şef al revistei „Orizont literar contemporan” şi coordonator al colecţiei de cărţi interculturale bilingve „Bibliotheca Universalis”.