(Poezia nr. 2, vară 2014)

 

RADU FLORESCU

Spaţii interzise

(dimineaţă de mai)

 

ştii că nu ştii nimic. deci ştii ceva. vrei să te bucuri de viaţă

pentru asta trebuie să iei o probă de viaţă din

mediul nemţean. probabil din piaţă

şi dacă se poate puţin,

şi din foşnetul Caietelor de la Durău.

pentru asta trebuie să ieşi din casă.

chiar dacă spaţiul casei din care ieşi e al tău.

proprietate personală. prefă-te că nu-ţi pasă

de camerele ei. inclusiv de cea liturgică

trebuie să fii cu picioarele pe pământ. mereu.

dar să ai grijă să nu-ţi fie rău.

de pământ. la o adică.

 

 

Constantin BOBOC

POEZIE ŞI NECESITATE

 

M-am întrebat şi mă întreb deseori

la ce e necesară poezia?

O fi pentru suflet de leac ori

e făcută numai pentru a înnegri hârtia?

Aici la noi, la Fălticeni, este

o vorbă ,aproape butadă,

cică„dacă eşti la lume de poveste

şi umbli vorbind singur pe stradă,

înseamnă că eşti poet”.

(Astfel de consideraţii

poate face numai un parodist,un biet

fost candidat de poet, pierdut în divagaţii,

cică umoristice,satirice şi ironice)

L-am întrebat şi pe domnul Cassian

şi mi-a spus: „Măi Boboace,

poezia mie mi-e necesară de patru ori pe an

ca să scot revista asta—e timpul

să laşi şi tu acum întrebările indiscrete

şi repede-repede,până nu

trece anotimpul ,

să-mi trimiţi ,cum ştii tu,

nişte poeme despre

necesitatea verii”.

 

 

DORU MAXIMOVICI

Scara sufletului….

 

de când am fost contaminat

de-al poeziei microb,

mă simt ciudat,

de parcă urc cu-n hârzob

la cer,

sau urc pe-o scară

de lemn şi de fier

tot acolo—e clară

ideea

că poezia te-nalţă,nu te coboară—

acesta e drumul meu,

poezia mi-e stăpână,

o să creez —

vai,iubita mea, strânge-mă de mână,

îmi pare că visez!

 

 

ADRIAN BĂNESCU

COROANĂ DE SONETE

Visul

Sonetul  I

 

Sclav pururi nopţii împletind sonete,

Implementate trainic în real,

Nu ştiu când voi ajunge şi la mal,

Scindat între-mpliniri şi-ntre regrete.

 

mi-a spus şi mama:lasă ,măi băiete,

in pace poezia,că pe val,

n-ajungi acum doar călărind un cal,

chiar de-i spui Pegas ,ca la biciclete

 

dar eu coroană de sonete vreau

să fac şi-apoi în cap s-o pun

iubitei mele,sau măcar s-o dau

 

la publicat, ca pe un lucru bun,

revistei  „Poezia”—cică au

nevoie de sonet ca de tutun!

 

 

LUCREŢIA ANDRONIC

DIMINEAŢA ŞI EU

 

Dimineţile la Botoşani,

Mai ales în ultimii ani

Şi mai ales în aprilie au

Ceva dintr-un vis al  meu în care urcau

Pe o rază de soare oameni la cer….

Pare-un coşmar,eu nici nu vă cer

Să-l credeţi,de altfel s-a spus,pare-mi-se,

Că e Botoşaniul târgul meu de vise

Şi –i adevăr,orişicum îl apuc,

Pe calea misterelor nu vă mai duc.

Deschide-oi mai largă uşa dintre cuvinte

Şi-o să vă spun altceva de ţinut minte.

Păcatele omeneşti sunt cauza visului

Şi singur remediu e canonul scrisului.

De aceea,eu în fiecare dimineaţă

Îmi străbat grădina mergând spre piaţă,

Pentru tot şi pentru toate cele necesare,

Inclusiv ziare şi reviste literare,

Ş-apoi n-am mai mari bucurii

Decât să scriu între două veşnicii

Despre-ntâlnirile din infinit

Ale celor preocupaţi de scris şi citit.

Şi pregătesc pentru vară an de an

Materiale pentru domnul Cassian!