Virgil Ciucă s-a născut la 15 ianuarie 1937 în comuna Gherceşti, judeţul Dolj.

Familia sa a avut mult de suferit în perioada comunistă (părinţii săi fiind consideraţi chiaburi) iar viitorul autor, după multe impedimente impuse politic, a reuşit să absolve Institutul Politehnic din Bucureşti (Facultatea de Electronică în 1966).

Din cauza atitudinii critice faţă de regimul comunist, i s-a întocmit „dosar de urmărire” de către organele de securitate încă din anii 1968.

În 1980 a cerut plecarea definitivă din ţară şi în 1985 a reuşit să obţină rezidenţa americană.

În ţara de adopţie, înfiinţează „Asociaţia Americanilor de Origine Română” care îşi propusese să militeze pentru relaţii economice, culturale şi politice între România şi USA, fără a obţine realizări notabile.

Participă la acţiunile fundaţiei „Dacia Revival” condusă de Napoleon Săvescu, unde devine cofondator  la realizarea statuii lui Burebista la Orăştie. Militează pentru refacerea României Mari prin reintegrarea Basarabiei şi Bucovinei la ţara mamă.

A tipărit, la Editura SemnE din Bucureşti, următoarele volume de versuri:

Blestem străbun (2007), Versete dumnezeieşti (2008), Pierdut în lume (2010), Chemarea la judecată (2012) şi Condamnarea (2013). Volumul Condamnarea, pe care îl comentez în continuare, urmează în descendenţă tematică directă, după volumul Chemarea la judecată iar volumul următor Execuţia, va încheia această trilogie de critică socială.

Trilogia s-a născut pentru că autorul sesizează acut pericolele care ameninţă ţara, atît pe plan extern: presiunea globalizării, manifestată de Uniunea Europeană care ne-a transormă într-o piaţă de desfacere; amestecul Rusiei în Moldova, care blochează încercările de unire a provinciei noastre istorice cu România; activităţile conducătorilir unguri care încearcă destrămarea teritorială; iar pe plan intern, corupţia şi slăbiciunea guvernanţilor şi politicienilor noştri, interesaţi numai de îmbogăţirea proprie. Nu scapă de invective nici ţara de adopţie, SUA, care sub pretextul luptei antiteroriste intervine cu forţa militară în ţările arabe, urmărind, în fond, accesul la petrol.

Dacă volumul  Chemarea la judecată face rechizitoriul acestor fapte, Condamnarea conţine poeme încă şi mai vehemente, mesajul lor putînd fi rezumat la faptul că cei vinovaţi de degradarea ţării trebuie să plătească. Volumul la care ne referim, poartă un motto semnificativ: „Strămoşilor care s-au jertfit pentru neam şi ţară/ Le aduc omagiul meu de oltean/ Să mă ierte îi rog pentru că oastea română luptă afară/ Cînd Parlamentul e un Cal Troian”.

Virgil Ciucă descinde din stirpea poeţilor care au cîntat faptele de vitejie ale românilor în războaiele de apărare a ţării începînd de pe vremea turcilor (Bolintineanu), continuînd cu paşoptiştii şi apoi cu militanţii pentru Marea Unire (Goga, Cotruş, Andrei Mureşanu). Relevînd rolul primordial al armatei în aceste realizări istorice, poetul deplînge transformarea ei actuală într-o mînă de mercenari: „Defilaţi batalioane/ Formate din trei soldaţi,/ România-i de vînzare -/ pentru cine defilaţi?” (Defilaţi, batalioane!).

Considerînd că în versurile sale mesajul este primordial, autorul, îşi versifică de multe ori ideile pentru a nu crea dileme. Poetul revoltat ne atrage atenţia asupra importanţei votului pentru a nu mai ajunge să ne conducă cei pe care nu-i interesează soarta poporului ci numai propria lor îmbogăţire: „Nu-i votaţi pe ipocriţi/ Imorali şi parveniţi/ Ieri cu steaua şi ciocanul/ Azi creştini că pierd ciolanul” (Nu-i votaţi).

Nici regalitatea nu este iertată: „Ai fost trădată, Românie,/ Ai fost trădată chiar de regi/ care-au ajuns la agonie/ Deci veni vremea să-i renegi” (România trădată).

Desigur, nici preşedinţii actuali, cărora le adresează un Apel invectivă, cu următorul motto: „Apel către preşedinţii instalaţi la conducerea ţării după Lovitura de Stat din 1989 şi care au fost sprijiniţi de puteri malefice cu gîndul de a sărăci şi transforma România într-o colonie a Vestului! Şi au reuşit!”

Sînt înfieraţi şi securiştii care l-au urmărit în perioada petrecută în România totalitară,  pe care i-a descoperit cercetîndu-şi dosarul  de la arhivele securităţii (în prezent lucrează la un volum de memorii bazat pe această temă,  intitulat Acţiunea Tirol).

Virgil Ciucă a acumulat atîta revoltă încît poemele devin pamflete şfichiuitoare: „E timpul expulzării celor ce ne-au trădat/ E timpul judecării celor ce-au plagiat” (E timpul).

După acest rechizitoriu social, nu poate urma detcît condamnarea vinovaţilor de soarta ţării: „Am condamnat la moarte, am condamnat la ştreang/ Pe trădătorii ţării, pe ei, borfaşi de gang,/ Căci nea-u vîndut pămîntul, ne-au desfiinţat armata,/ Toţi fără nici-o teamă ignoră judecata” (I-am condamnat).

Virgil Ciucă este un ateu convins întrucît credinţa într-un Dumnezeu răzbunător, care a creat omul după chipul şi asemănarea lui, a adus multe necazuri omenirii (nesfîrşitele războaie religioase stau mărturie).

În contrast cu răutăţile omeneşti, natura curată şi poezia îi aduc alinarea umbrită uşor de trecerea orelor: „La trecerea nemiloasă a timpului/ Contemplu tăcut răsărit şi apus/ Omagiu pios pentru cuvîntul nespus/ mai scriu o carte, mai ascult o povaţă/ la trecut adaug sorbituri de viaţă” (Nostalgii).

Volumul se încheie cu o culegere de cugetări pe aceleaşi teme: „Pentru a supravieţui, imperialismul alternează războaiele şi intervenţiile militare cu blocadele economice”; „Libertate, fraternitate, egalitate a fost sloganul cu care burghezia a înrobit lumea!”

Domiciliat în America, Virgil Ciucă priveşte mai obiectiv soarta noatră şi a lumii întregi, ameninţată de noua ordine mondială, cînd toată puterea tinde să fie acaparată de o mînă de bogătaşi influenţi. Autorul locuieşte şi în Bucureşti, două-trei luni pe an şi constată că, din păcate teoriile i se adeveresc, motiv pentru care poeziile sale devin semnale de alarmă.

Stilul uzitat de poet este limpede, direct, cu îndemnuri la vigilenţă. Poezia lui Virgil Ciucă, este actuală prin tematica socială propusă, iar atitudinea civică a autorului face cinste oricărui cetăţean care simte româneşte!